Drink-driving conviction finalized; appeal against final Court of Appeal judgment declared inadmissible

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5578 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul T.P., la 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul T.P. a fost surprins de organele de poliţie conducând pe drumurile publice un autoturism, având o alcoolemie de 1,50 gr. ‰.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond, ţinând seama de criteriile generale prev. în art. 72 C. pen., dar şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, pentru care a dispus suspendarea condiţionată, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare.

Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi inculpatul T.P.

În apelul său, procurorul a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, susţinându-se că aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. vechi este o măsură prea blândă în raport cu pericolul social concret al faptei săvârşite, solicitându-se aplicarea dispoziţiile art. 861 C. pen. vechi.

La rândul său, inculpatul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind „împovărătoare” în raport de conduita bună până la săvârşirea faptei, precum şi lipsa antecedentelor penale. În plus, inculpatul a susţinut că a recunoscut şi regretat fapta.

Prin decizia penală nr. 32/A din 10 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 5578 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. 13027/280/2013.

A desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, a înlăturat condamnarea inculpatului T.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.P. la 1 an şi 3 luni închisoare cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 861 C. pen. vechi, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata de 4 ani.

A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) şi alin. (3) lit. e) C. pen. vechi (dreptul de a conduce un autovehicul).

A atras atenţia asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. vechi.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.P. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care l-a obligat la 300 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că inculpatul T.P. a recunoscut că la data de 2 octombrie 2011 a condus pe drumurile publice de pe raza localităţii Mărăcineni un autoturism după ce consumase alcool şi avea în sânge o alcoolemie de 1,50 gr. ‰, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În cursul judecăţii, la 01 februarie 2014, au intrat în vigoare C. pen. şi C. proc. pen.

Potrivit art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.

În raport de această reglementare şi având în vedere că, prin art. 336 alin. (1) C. pen. este incriminată fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, faţă de vechea reglementare prev. în art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 1 şi 5 ani, legea mai favorabilă în speţă o constituie art. 336 alin. (1) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, dar şi la respectarea principiului proporţionalităţii, în sensul corectei adecvări a sancţiunii penale, faţă de pericolul social concret al faptei, pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, cu respectarea criteriilor prev. în art. 74 C. pen., instanţa de apel a apreciat că suspendarea condiţionată prev. de art. 81 C. pen. vechi este o măsură prea blândă, impunându-se înlocuirea acesteia cu dispoziţiile art. 861 C. pen. vechi.

Şi sub acest aspect, legea mai favorabilă în raport cu dispoziţiile art. 91 C. pen. o constituie dispoziţiile art. 861 alin. (3) lit. a) - d) şi alin. (3) lit. e) C. pen. vechi, care prin obligaţiile impuse inculpatului sunt de natură să conducă la atingerea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel Piteşti a pronunţat soluţia mai sus arătată.

Împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel inculpatul T.P., cauza fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4 al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi primind termen de judecată la data de 04 iunie 2015.

Prin cererea de apel formulată, inculpatul T.P. a solicitat să se revină asupra interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul, apreciind că pedepsele aplicate sunt suficiente pentru corectarea sa, iar, dacă i s-ar permite din nou să conducă un autovehicul, acest fapt nu ar reprezenta un pericol public.

Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 552 C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, arunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, decizia penală nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admis apelul Parchetului şi respins apelul inculpatului T.P., a rămas definitivă la data pronunţării ei, respectiv 10 februarie 2014.

Aşa fiind, constată că apelantul inculpat T.P. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă niciunei căi de atac, investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul inculpat T.P.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, agi, 04 iunie 2015.