Inadmissibility of appeal against ruling on principle admissibility of petition for annulment under art. 431 C. proc. pen.

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 88/F-CC-CP din data de 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza a IlI-a C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.F. împotriva ordonanţei nr. 82/P/2014 din data de 21 mai 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, şi a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că petiţionarul, prin plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a solicitat trimiterea în judecată a unor magistraţi, judecători şi procurori care au soluţionat cauza penală în care acesta a avut calitatea de inculpat, precum şi a avocatului care i-a susţinut interesele, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen.

A fost analizată ordonanţa procurorului, prin care s-a stabilit că nu există indicii cu privire la comiterea faptelor reclamate şi s-a dispus clasarea, concluzia judecătorului învestit cu plângerea împotriva ordonanţei de clasare fiind că ordonanţa atacată este legală şi temeinică.

Drept consecinţă, plângerea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 26 ianuarie 2015, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva încheierii penale nr. 88/F-CC-CP din 21 octombrie 2014 a acestei instanţe, prin care se solicită anularea acestei încheieri, pe motiv că judecătorul care a pronunţat această soluţie s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate.

Au fost invocate prevederile art. 426 alin. (1) pct. d) C. proc. pen.

În dovedirea cererii de contestaţie, D.F. a depus la dosar, în copie, decizia penală nr. 366/R din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.

A fost ataşată fişa Ecris a dosarului în care a fost pronunţată încheierea contestată, nr. 88/2014, precum şi copie de pe încheierea respectivă. De asemenea, s-a depus, în copie, minuta încheierii nr. 34 din 08 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 27 ianuarie 2015, judecătorul învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare a formulat declaraţie de abţinere în cauză, întemeiată pe prevederile art. 64 alin. (3) C. proc. pen., întrucât a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat încheierea a cărei anulare se solicită în cauza pendinte.

Prin încheierea din aceeaşi dată, declaraţia a fost respinsă, pe motiv că nu există în speţă niciun caz de incompatibilitate, mai ales că instanţa este chemată a soluţiona în principiu contestaţia în anulare, iar nu a examina în concret fondul cauzei.

În şedinţa de judecată din data de 03 februarie 2015, Curtea de Apel Piteşti a pus în discuţie, conform art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei.

Prin sentinţa penală nr. 11/F din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva încheierii nr. 88/F-CC-CP din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 849/46/2014.

A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere următoarele considerente:

În contestaţia în anulare formulată, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., apreciind că judecătorul care a soluţionat plângerea s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, deoarece soluţionase anterior recursul său împotriva sentinţei prin care cererea de revizuire i-a fost respinsă, pronunţând decizia nr. 366/R din data de 05 aprilie 2011, ataşată la dosarul cauzei.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Pentru a exista caz de incompatibilitate, judecătorul trebuie să se afle întruna din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 64 C. proc. pen.

Faptul că anterior judecătorul pronunţase o altă hotărâre, în care D.F., petiţionar în Dosarul nr. 849/46/2014 al Curţii de Apel Piteşti, avusese calitatea de recurent - revizuient, nu atrăgea existenţa vreunuia din cazurile de incompatibilitate, iar în cauză nu au fost produse dovezi, din cele la care se referă art. 431 alin. (2), cu privire la existenţa unui asemenea caz.

Împotriva sentinţei penale nr. 11/F din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel contestatorul D.F., cauza fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4 al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi primind termen de judecată la data de 23 aprilie 2015.

Prezent în faţa instanţei, apelantul contestator D.F. a formulat concluzii de admisibilitate a apelului formulat.

Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, din examinarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., rezultă că încheierea, sentinţa sau decizia prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare nu este supusă niciunei căi de atac.

Aşa fiind, se constată că petentul D.F. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte condiţiile textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

De asemenea, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că sentinţa penală nr. 11/F din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o hotărâre care nu vizează fondul cauzei, ci doar verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac, şi, ca atare, nu poate fi atacată cu apel.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul D.F.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul D.F. împotriva sentinţei penale nr. 11/F din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul contestator D.F. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2015.