Recognition and execution of foreign criminal judgment: refusal of European Arrest Warrant versus cross-border enforcement of imprisonment for family abandonment

Deliberând asupra contestaţiei de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16/ME din 19 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. 2T/129/2014, emis de către autorităţile judiciare slovace - Judecătoria Raională Ziar nad Hronom, privind pe persoana solicitată L. (fosta K.) K.

În baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut mandatul penal al Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom din data de 23 iunie 2014 emis în Dosarul nr. 2T/129/2014, prin care s-a aplicat persoanei solicitate L.K. o pedeapsă de 1 an închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată de către autorităţile din Slovacia persoanei solicitate L.K. într-un penitenciar din România.

În baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 1 an închisoare.

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Slovacia faţă de numita L. (fostă K.) K., pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate având în vedere că faţă de ea s-a emis mandatul european de arestare 2T/129/2014 de către autorităţile judiciare din Slovacia. Aceasta a constatat că persoana solicitată, L. (fostă K.) K. a fost condamnată prin mandatul penal al Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom din data de 23 iunie 2014 în Dosarul nr. 2T/129/2014, mandat ce a devenit definitiv la data de 16 octombrie 2014, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În fapt, s-a reţinut că în calitate de mamă legală a minorei Z.E.K., a fost obligată prin sentinţa Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom, Dosar nr. 10P/392/2011 din 22 februarie 2012, să contribuie la întreţinerea minorei cu suma de 80 euro lunar, începând cu data de 04 noiembrie 2011.

În drept, s-a reţinut că fapta săvârşită de persoana solicitată ar fi constituit în cazul în care s-ar fi comis pe teritoriul României, infracţiunea prev. de art. 378 lit. c) C. pen. De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată a consimţit la executarea pedepsei în România şi în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prev. de art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată L. (fosta K.) K.

Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 16/ME din 19 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. 2T/129/2014, emis de către autorităţile judiciare slovace - Judecătoria Raională Ziar nad Hronom, privind pe persoana solicitată L. (fosta K.) K.. în baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut mandatul penal al Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom din data de 23 iunie 2014 emis în Dosarul nr. 2T/129/2014, prin care s-a aplicat persoanei solicitate L.K. o pedeapsă de 1 an închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată de către autorităţile din Slovacia persoanei solicitate L.K. într-un penitenciar din România.

În baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 1 an închisoare.

Potrivit art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale U.E. se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile cap. II din lege, dacă sunt de natură să producă efectele juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român.

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, „Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată in România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151".

Totodată, Curtea constată că persoana condamnată are cetăţenie română şi a solicitat să execute pedeapsa în România, în cauză nefiind incident nici unul dintre cele 5 motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de lege. De asemenea constată că executarea pedepsei în România este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate. In acest sens, Curtea reţine că, L. (fosta K.) K. este cetăţean român cu domiciul în România, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru a se dispune executarea pedepsei de 1 an închisoare în România.

Fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate are corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 378 lit. c) C. pen. ( abandonul de familie), în acest context, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată L. (fosta K.) K. împotriva sentinţei penale nr. 16/ME din 19 august 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată L. (fosta K.) K. împotriva sentinţei penale nr. 16/ME din 19 august 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 septembrie 2015.