Transfer of forest roads to local public domain: judicial review scope of government decrees and procedural error in dismissing merits based on excluded management acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and vacated the lower court’s judgment, remanding the case for retrial at the appellate level, effectively ruling in favor of the plaintiff forestry authority. The dispute concerned the legality of a government decree that transferred specific forest roads to the public domain of a local commune, with the plaintiff challenging the act as infringing upon its patrimium under prior national legislation. The decisive legal basis for the reversal was the procedural error of the lower court, which dismissed the claim as unfounded despite previously characterizing the contested decree as an administrative management act excluded from judicial review; the Supreme Court held that such a characterization mandated dismissal for inadmissibility, not on the merits, and further found that the lower court had improperly resolved procedural objections without proper adversarial debate. Additionally, the Supreme Court determined that the decree was actually a constitutive act of rights subject to administrative judicial review, necessitating a fresh examination of the merits on remand.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, art. 129 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Transfer of forest roads to local public domain: judicial review scope of government decrees and procedural error in dismissing merits based on excluded management acts: Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și este dată cu aplicarea greșită a legii, este lipsită de temei legal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Silvică Harghita, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001 – Anexa nr. 40 poz. nr. 34, întrucât cuprinde bunuri constituind domeniul public al comunei Plăieșii de Jos, la poziția menționată indică drumuri forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său, conform H.G. nr. 15/1994.
Pârâtul a chemat în garanție, Consiliul Local al comunei Plăieșii de Jos și Consiliul Județean Harghita, iar Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80 din 27 martie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Guvernul României, precum și cererea intervenientului.
Instanța a reținut că statul a încredințat reclamantei, administrarea „în integrum”, a pădurii și drumurile ei și că prin hotărârea în discuție s-a operat transferul drumurilor forestiere în domeniul public al comunei Plăieșii de Jos, hotărârea constituind un act de gestiune săvârșit de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său, în sensul dispozițiilor art. 2 pct. d din Legea nr. 29/1990, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și este dată cu aplicarea greșită a legii, este lipsită de temei legal.
Recursul este fondat.
Verificând actele dosarului, rezultă că, instanța a respins acțiunea, ca nefondată, deși a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, respectiv ne aflăm în prezența unui act de gestiune din partea statului, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, situație în care se impunea respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
Mai mult, cauza a fost soluționată pe o excepție, care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile, așa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ., iar instanța nu s-a pronunțat asupra ei conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevede obligația pronunțării mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În condițiile în care se va reține că H.G. nr. 135/2001, privind atestarea domeniului public al județului Harghita, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Harghita, nu este un act de gestiune, ci unul constitutiv de drepturi, care este supus cenzurii instanței de contencios administrativ, instanța urmează a analiza celelalte critici din recurs, ca apărări ale pârâtei.
În consecință, în baza art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul și se va sa sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Harghita, împotriva sentinței civile nr. 80 din 27 martie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2004.