Ancillary intervention in annulment of arbitral award barred by lack of actual interest in contingent future lease

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Conform art. 499 teza I N.C.P.C., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Prin sentinţa arbitrală nr. 81 din 01 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâtul V.C., s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 11 din 20 mai 2003, încheiat între părţi, s-a luat act de renunţarea reclamantei la petitul privind obligarea pârâtului la plata de daune-interese şi a fost obligat acesta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 129.399,83 lei, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Reclamantul V.C. a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale menţionate, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, formându-se astfel Dosarul nr. 5357/2/2014.

În cadrul acestui dosar, SC A.B. SRL a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 19 martie 2015.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs intervenienta accesorie SC A.B. SRL, solicitând casarea sa, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie în interesul intimatei.

În motivare, recurenta a susţinut că în mod eronat curtea a reţinut că instanţa arbitrală i-ar fi respins cererea de intervenţie şi că, în realitate, nu s-a pronunţat asupra acesteia, ca şi consecinţă a netimbrării.

Raportat la obiectul litigiului şi la particularităţile speţei, autoarea căii de atac a susţinut că are în cauză nu un interes eventual, ci unul determinat, legitim, personal, născut şi actual, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 N.C.P.C., având în vedere că prin adresa nr. 90033 din 13 ianuarie 2014 a solicitat concesionarea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului de concesiune din 20 mai 2003, în litigiu.

În aceste condiţii, a susţinut că interesul său este personal şi actual şi că rezidă chiar în soluţionarea litigiului în favoarea pârâtei, consecinţa directă fiind scoaterea la licitaţie a terenului ce formează obiectul contractului de concesiune a cărui reziliere se cere.

Recunoscând că nu se poate cunoaşte dinainte câştigătorul unei licitaţii, recurenta a susţinut că această împrejurare nu este asimilabilă lipsei sale de interes, întrucât acesta trebuie raportat la intenţia sa de concesionare, iar nu la câştigarea licitaţiei.

Din această perspectivă, a enumerat o serie de dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată, susţinând că în situaţii similare i-au fost admise cererile de intervenţie accesorie în interesul Agenţiei Domeniilor Statului şi a conchis că prin hotărârea recurată, curtea a interpretat greşit prevederile art. 33, art. 61 şi art. 63 N.C.P.C., reţinând că nu justifică un interes actual, direct şi personal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) N.C.P.C., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, concluziile acestuia fiind că este admisibil, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) şi (2) N.C.P.C., dezvoltarea criticilor formulate de recurentă încadrându-se în cazul de casare indicat, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de înmânare aflate la filele 56, 57 şi 58 din dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (6) N.C.P.C. din perspectiva motivului de casare invocat şi a normelor legale incidente, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, urmând a-l respinge în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) N.C.P.C., „oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", iar „intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi"

Articolul 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod prevede ca una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile este interesul, care trebuie justificat de autorul demersului judiciar.

Potrivit art. 33 N.C.P.C., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Din cuprinsul normelor legale menţionate rezultă astfel că şi terţul trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, acesta fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile.

Astfel, intervenientul accesoriu trebuie să exhibe un interes propriu, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu, el trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

Astfel, se poate aprecia că susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a-i compromite propriile drepturi.

În art. 33 teza a II-a N.C.P.C., legiuitorul a statuat că şi în situaţia în care interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente, ce nu s-ar putea repara.

Din cele anterior expuse, rezultă că dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea/ realizarea acestuia îl legitimează procesual activ să formuleze o cerere de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual.

Prin urmare, în cazul intervenţiei voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv ameninţat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terţul urmăreşte să obţină un folos practic direct şi imediat prin pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situaţie ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situaţia juridică dedusă judecăţii, nu vor fi afectate.

Prin urmare, deşi de principiu, un demers judiciar este admisibil în condiţiile expuse mai sus, în speţă, promovarea de către SC A.B. SRL a cererii de intervenţie accesorie în interesul intimatei-pârâte nu este de natură, în eventualitatea unei soluţii favorabile pârâtei, să-i confere autoarei sale, care intenţionează să obţină concesiunea terenului care formează obiectul contractului a cărui reziliere se tinde a fi paralizată pe calea acţiunii în anularea sentinţei arbitrale, certitudinea dreptului de a-l dobândi, acesta fiind condiţionat de eventualitatea organizării de către Agenţia Domeniilor Statului a unei licitaţii, de participarea intervenientei la derularea acesteia, precum şi de adjudecarea sa.

Prin urmare, recurenta nu este titular al unui drept subiectiv care să fie ameninţat şi nici nu se află în situaţia de a suporta o pagubă iminentă, aşa încât instanţa supremă constată că ea nu poate fi legitimată procesual activ să iniţieze demersul judiciar al intervenţiei accesorii, în condiţiile în care interesul său nu este nici născut, nici actual, ci doar eventual.

Or, caracterul eventual al interesului nu se numără printre cele la care se referă art. 33 N.C.P.C., aşa încât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

De aceea, Înalta Curte impune părţilor concluzia că, în mod legal, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie, astfel că, în baza art. 493 alin. (6) N.C.P.C, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intervenientă SC A.B. SRL împotriva încheierii din 19 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5357/2/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2015.