Inadmissibility of recusal against interlocutory order in judicial executor disciplinary proceedings

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

La data de 7 iunie 2006 Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a promovat acţiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc M.G. din circumscripţia Judecătoriei Timişoara, sesizând în acest sens Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 44 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, modificată şi completată.

Consiliul de disciplină, prin Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 a admis acţiunea disciplinară exercitată de Colegiul director al CEJ Timişoara, aplicând executorului judecătoresc sancţiunea excluderii din profesia de executor judecătoresc.

Împotriva acestei hotărâri executorul judecătoresc a formulat contestaţie, solicitând, în contradictoriu cu Colegiul director al CEJ Timişoara, admiterea acesteia şi, în consecinţă, desfiinţarea Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006 a Consiliului de disciplină al CEJ Timişoara.

Prin Hotărârea nr. 15 din 6 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9/CSD/2006, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România a admis contestaţia formulată de M.Gh., în calitate de executor judecătoresc, împotriva Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006, pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a desfiinţat hotărârea, constatând că aceasta a fost pronunţată de un complet nelegal constituit şi a înaintat dosarul Consiliului pentru rejudecarea acţiunii disciplinare.

În temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, Ministerul Justiţiei a promovat recurs împotriva hotărârii Comisiei Superioare de disciplină nr. 15 din 6 octombrie 2006, care a fost soluţionat de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 1198/2007.

M.Gh. a promovat recurs împotriva acestei hotărâri, admis prin Decizia nr. 2133 din 27 mai 2008, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru soluţionarea în primă instanţă la Curtea de Apel Timişoara, reţinându-se că executorul judecătoresc a fost privat de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei ca recurs, iar nu ca o contestaţie de primă instanţă.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timişoara; prin încheierea nr. 3882 din 4 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, unde a fost înregistrată sub nr. 1236/35/CA/2008, fiind soluţionată în primă instanţă prin Sentinţa nr. 23/CA/9 februarie 2009, în sensul admiterii contestaţiei promovate de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 15 din 6 octombrie 2006, emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, care a fost anulată, cauza fiind trimisă la Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România pentru judecarea în fond a acţiunii disciplinare.

Fiind astfel învestită, prin Hotărârea nr. 5 din 1 iunie 2012, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România a analizat în fond contestaţia promovată de M.Gh., respingând-o, menţinând în tot Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat că este definitivă, susceptibilă de recurs, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii.

Hotărârea a fost comunicată executorului judecătoresc M.Gh. la data de 25 iunie 2013, iar acesta a formulat, la data de 10 iulie 2013, contestaţia de faţă, prin care solicită respingerea acţiunii disciplinare, prin schimbarea hotărârii atacate.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea nr. 9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a trimis cererea promovată şi completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâţilor Uniunea Naţională a executorilor judecătoreşti din România prin Comisia Superioară de Disciplină şi Ministerul Justiţiei, pentru repartizare aleatorie la un complet de primă instanţă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Instanţa a reţinut că, deşi la data pronunţării Hotărârii nr. 5 din 1 iunie 2012 de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 stabilea că este recursul calea de atac susceptibil a fi promovată împotriva acesteia, demersul judiciar de faţă a fost iniţiat de executorul judecătoresc M.Gh. la data de 10 iulie 2013, urmare a faptului că hotărârea i-a fost comunicată în data de 25 iunie 2013.

În opinia instanţei, hotărârea emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România nu a putut fi calificată ca hotărâre judecătorească, pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 725 alin. (3) C. proc. civ., respectiv art. 27 NCPC. Dimpotrivă, s-a reţinut că aceasta reprezintă un act administrativ jurisdicţional, rezultând astfel că împotriva sa este susceptibil a fi promovată calea de atac reglementată de legea în vigoare la momentul formulării căii de atac, în baza principiului aplicării imediate a normelor noi de procedură.

În concluzie, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 s-a modificat de la momentul adoptării hotărârii Comisiei şi până la promovarea contestaţiei de faţă, în aşa fel încât legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea de promovare a recursului împotriva hotărârii, ci a unei contestaţii, în primă instanţă. Prin urmare, demersul de faţă a fost calificat drept simplă contestaţie, susceptibilă de analiză în primă instanţă de Curtea de Apel Timişoara.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.Gh., fără a-l motiva.

Deşi cererea a fost calificată ca apel, faţă de dispoziţiile art. 97 din legea procedurală, potrivit cărora Înalta Curte poate fi învestită numai cu soluţionarea căii de atac a recursului, calea de atac declarată de reclamantul M.Gh. a fost calificată ca recurs.

2. Recursul este inadmisibil

Prin Încheierea nr. 9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a trimis cererea promovată şi completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâţilor Uniunea Naţională a executorilor judecătoreşti din România prin Comisia Superioară de Disciplină şi Ministerul Justiţiei, pentru repartizare aleatorie la un complet de primă instanţă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M.Gh..

Prin urmare, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.Gh. împotriva Încheierii nr. 9962 Bis din 24 octombrie 2013 a Curţii de Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM