Time-barred appeal in administrative enforcement proceeding challenging statutory penalty for non-compliance with final judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi preşedintele acestei instituţii, să se aplice pârâtului preşedintele A.N.R.P. o amendă de 20% din venitul minim pe economie/zi de întârziere, de la data pronunţării până la executarea hotărârii, să fie obligată autoritatea la plata de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi de la data de 19 aprilie 2012, şi până la executarea sentinţei nr. 128 din 18 aprilie 2011, iar cei doi pârâţi să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în solidar.

Prin sentința nr. 60 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. prin preşedinte şi preşedintele A.N.R.P.; a aplicat preşedintelui A.N.R.P. amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunţării prezentei hotărâri - 12 noiembrie 2012 până la executarea sentinţei nr. 128 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti; a respins capătul de cerere privind plata de despăgubiri, ca neîntemeiat și a obligat pârâtul preşedintele A.N.R.P. să plătească reclamantei 8,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

2. Prin sentinţa nr. 128 din 18 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Deciziei nr. 1273 din 8 martie 2012, pârâta A.N.R.P. a fost obligată să achite reclamaantei I.V. diferenţa de 60% din suma de 257.722 lei, acordată cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 223 din 25 mai 2007 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 Prahova.

Neîndeplinind de bună voie obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească, s-a procedat la notificarea A.N.R.P. prin executor judecătoresc la data de 17 iulie 2012, însă şi acest demers a rămas fără rezultat.

Curtea a constatat că termenul în care trebuia executată obligaţia stabilită în sarcina A.N.R.P. şi în favoarea lui I.V. s-a împlinit la 9 aprilie 2012, astfel că sunt întrunite cerinţele art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, urmând a se aplica preşedintelui A.N.R.P., conducătorul autorităţii publice, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunţării prezentei hotărâri, 12 noiembrie 2012, până la executarea sentinţei nr. 128 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Referitor la capătul de cerere ce vizează acordarea de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi de la data expirării termenului legal de îndeplinire a obligaţiei stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi până la executarea acestei sentinţe, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale speciale, prevăzute de alin. (2) teza finală a art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă există fapta ilicită, reprezentată de neexecutarea obligaţiei de plată a 60% din suma totală de 257.722 lei, stabilită prin hotărâre definitivă şi irevocabilă în termenul legal de 30 de zile, nu a fost dovedită întinderea prejudiciului, curgerea unei perioade de 6 luni de la momentul expirării termenului legal de executare şi până în prezent nefiind suficientă pentru a justifica întinderea pagubei cauzate reclamantei, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu şi fapta instituţiei pârâte de neexecutare a obligaţiei stabilită prin sentinţă, iar vinovăţia este incertă în raport de numărul mare de cereri ce se află în curs de soluţionare de către A.N.R.P. şi de fondurile acordate de la bugetul de stat cu această destinaţie specială.

3. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G.B., în nume personal și în calitate de președinte al A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia tardivității recursului, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

În speţă, obiectul cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Dispoziţiile imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra sancţiunii şi despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat recurs la data de 12 iulie 2013, expediat prin poştă (fila 21 dos. recurs), în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată la data de 5 decembrie 2012 (fila 27 dos.fond) şi, faţă de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului în cauză, s-a împlinit la data de 21 decembrie 2012.

Cum în cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. (2) din C. proc. civ., apărările recurentului-pârât exced analizei instanței, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.B., în nume personal și în calitate de președinte al A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 60 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2013.