Inadmissibility of unconstitutionality exception due to irrelevance to the pending case; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

În cadrul recursului declarat de A.I. împotriva sentinţei civile nr. 5641 din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond a excepţiei de neconstituţionalitate

A. Prin Încheierea din 15 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.

B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată, ce face obiectul dosarului de faţă, a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 28 august 2012, astfel încât dispoziţiile din N.C.P.C. nu sunt aplicabile cauzei de faţă.

3. Recursul formulat de A.I.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs A.I., criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.

Recurentul a expus situaţia de fapt a cauzei şi a susţinut că prin Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în sensul că excepţia de nelegalitate a unor acte normative nu mai poate fi invocată pe timpul unui process aflat în derulare, ci doar pe calea unei acţiuni separate în anulare. A arătat că la termenul la care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate recurentul a invocat faptul că procedura de citare nu este îndeplinită cu toate părţile, întrucât nu au fost citaţi Guvernul României şi M.A.I. şi nici nu s-au depus puncte de vedere cu privire la cele două excepţii, care se află în strânsă legătură una cu cealaltă.

S-a susţinut că prin respingerea acestei excepţii este îngrădit accesul reclamantului la justriţie, precum şi dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, analizând criticile formulate de recurent cu privire la nelegala citare a emitenţilor actelor atacate pe calea excepţiei de nelegalitate a constatat că aceste critici nu sunt fondate şi nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, întrucât cererile formulate au fost analizate doar sub aspectul admisibilităţii în principiu a acestora. Prin încheierea atacată cu recurs, a fost respinsă cererea de sesizare a instanţei de fond cu excepţia de nelegalitate invocată, astfel încât problema de citare a emitenţilor actului atacat pe calea excepţiei de nelegalitate nu este întemeiată.

Înalta Curte a constatat că instanţa a analizat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, sub aspectul admisibilităţii acesteia, şi constatând că dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

În cauza dedusă judecăţii, văzând obiectul acţiunii introductive, Înalta Curte constată că dispoziţiile vizate cu excepţia de neconstituţionalitate invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei, situaţie în care constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în mod corect a fost respinsă de Curtea de Apel.

Înalta Curte reţine faptul că modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012 nu sunt aplicabile cauzei reclamantului, întrucât acţiunea acestuia a fost depusă mai înainte de data de 15 februarie 2013, dată de la care au intrat în vigoare dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale.

Analizând jurisprudenţa în continuă evoluţie a C.E.D.O., Înalta Curte reţine că recursul la procedurile constituţionale intră sub incidenţa art. 6 din Convenţie şi implică cu necesitate aplicarea tuturor garanţiilor procesuale inerente unui proces echitabil, în măsura în care hotararea instanţei constituţionale are implicaţii asupra unui drept civil dedus judecăţii şi doar în cadrul unor proceduri iniţiate de către cei interesaţi. În acest din urma caz, însă, Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. se statuează faptul că instanţele beneficiază de o marjă de apreciere în privinta necesităţii sesizării instanţei constituţionale.

Or, analizând actele deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de fond nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al recurentului, atâta timp cât nu sunt întrunite condiţiile pentru exercitarea acestui drept, aşa cum sunt prevăzute de Legea nr. 47/1992.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.I. împotriva Încheierii din 15 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.