Eligibility for disability status under Law 519/2002 vs. social insurance benefits for work-accident sequelae.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision which rejected the plaintiff's claim, in a case where the plaintiff challenged an administrative decision refusing to classify him as a person with a disability. The dispute centered on whether the plaintiff's clinical diagnoses of cervical disc herniation, cervical myelopathy, and comital crises constituted a disability under specific disability protection legislation, or merely conditions covered by social security benefits for work-accident sequelae. The court ruled that the administrative authorities correctly determined that the plaintiff did not meet the medical criteria established by Law No. 519/2002 approving O.U.G. No. 102/1999, and the specific Ministry of Health and Social Protection Orders (No. 726/2002 and No. 277/2002), but rather fell under the standard social insurance framework for accident sequelae, rendering him ineligible for the specific financial assistance or disability status sought under the specialized disability protection laws.
Legislator headnote
AI generatedLegea nr. 519/2002, O.U.G. nr. 102/1999, Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, Ordinul M.S.F. nr. 277/2002; Eligibility for disability status under Law 519/2002 vs. social insurance benefits for work-accident sequelae: The dispute centered on whether the plaintiff's clinical diagnoses of cervical disc herniation, cervical myelopathy, and comital crises constituted a disability under specific disability protection legislation, or merely conditions covered by social security benefits for work-accident sequelae. The court ruled that the administrative authorities correctly determined that the plaintiff did not meet the medical criteria established by Law No. 519/2002 approving O.U.G. No. 102/1999, and the specific Ministry of Health and Social Protection Orders (No. 726/2002 and No. 277/2002), but rather fell under the standard social insurance framework for accident sequelae, rendering him ineligible for the specific financial assistance or disability status sought under the specialized disability protection laws.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the substantive basis for the court's finding that the appellant does not qualify for disability status, supporting the dismissal of the appeal.
Referenced as the legislative framework for disability protection under which the appellant's claim was evaluated and found unfounded.
Cited to establish the specific medical criteria that the appellant failed to meet for classification as a person with a disability.
Cited as a modifying provision to the medical criteria used to determine the appellant's eligibility for disability status.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2639/2003, în urma declinării competenței de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru persoanele cu handicap și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, a contestat decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2003, întrucât i s-a refuzat încadrarea, ca persoană cu handicap.
Prin sentința civilă nr. 1229 din 93 septembrie 2003, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Față de diagnosticul clinic, dublă leziune hernie de disc și mielopatie cervicală, crize comițiale de pierderea cunoștinței, s-a reținut că acestea reprezintă boli contractate, un handicap și nu fac obiectul Legii nr. 519/2002, de aprobare a O.U.G. nr. 102/1999.
Potrivit legislație asigurărilor sociale, s-a reținut corect că reclamantul beneficiază de protecție socială oferită de normele speciale, legislația de asigurări sociale pentru sechele după accident de muncă, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726 /2002, pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestor categorii de persoane, față de diagnosticul clinic, apreciindu-se corect că aceasta nu reprezintă handicap, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002 și Ordinul nr. 726/2002 ,cu modificările aduse prin Ordinul M.S.F. nr. 277/2002.
Cu referire la refuzul acordării unui ajutor financiar pentru plata întreținerii, acest aspect nu a fost reținut în cadrul acțiunii de față, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei emisă în calea administrativă de atac, împotriva certificatului emis de comisia de specialitate teritorială.
Împotriva sentinței a formulat recurs, reclamantul M.G., criticând-o astfel:
Instanța de fond în mod eronat a refuzat obligarea pârâților, la acordarea ajutorului social, conform Legii nr. 416/2001, cu data de 1 ianuarie 2001 și 2002.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanța de fond în mod judicios a constatat legalitatea deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, în sensul că recurentul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 519/2002, având asigurată protecția socială oferită de legislația asigurărilor sociale.
În această situație nu se poate acorda ajutor financiar pentru persoanele cu handicap, neîncadrându-se în prevederile legii menționate mai sus.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinței civile nr. 1229 din 3 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.