Competence for damages arising from central administrative vehicle retention act: appellate jurisdiction under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă cu nr. 13965 din 17 iunie 2013, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile privind reclamanta SC T.C.C. SRL în contradictoriu cu A.R.R. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că litigiul nu este unul civil, ci unul de contencios administrativ.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3409 din 5 noiembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în condiţiile în care, reclamantul nu a formulat o acţiune întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu va fi incident art. 19 din acelaşi act normativ care reglementează posibilitatea formulării la instanţa de contencios administrativ a unei cereri în despăgubiri pentru prejudiciul decurgând din emiterea actului administrativ supus, în prealabil, cenzurii aceleiaşi instanţe.

S-a apreciat că acţiunea are ca obiect pretenţii de drept comun, situaţie în care competentă material este judecătoria.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin prezenta acţiune se solicită plata sumei de 90.000 lei reprezentând despăgubire pentru prejudiciul decurgând din blocarea maşinii timp de 6 luni, urmare a reţinerii numerelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare. Reclamanta a precizat că aceste măsuri complementare au fost aplicate prin procesul-verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare din 17 martie 2011.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Înalta Curte constată că în cauză nu se aplică criteriul valoric, ci cel privind rangul emitentului actului administrativ contestat.

Procesul-verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare încheiat la 17 martie 2011 de către A.R.R. reprezintă un act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. În cuprinsul acestuia, se menţionează faptul că împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare al vehiculului se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că procesul-verbal este emis de o autoritate publică centrală (A.R.R.), competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina, în fond, este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.C. SRL şi pe pârâta - A.R.R. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.