Entitlement to compensation for expropriated land incorporated into public domain under Law No. 10/2001

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 270 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta C.A. împotriva pârâților, Primăria municipiului Pitești și Primarul municipiului Pitești, dispunându-se anularea dispoziției nr. 621/2002, emisă de acesta din urmă.

În consecință, s-a constatat existența dreptului reclamantei de a primi despăgubiri bănești pentru suprafața de teren de 500 metri pătrați situată în Pitești, str. D., nr. 29.

Pârâții au fost obligați către reclamantă la 1.250.000 lei cheltuieli de judecată.

Pe baza probatoriilor administrate, instanța a reținut că reclamanta a solicitat prin notificare să i se restituie în natură suprafața de teren menționată, iar, în solidar, să i se acorde despăgubiri bănești.

Prin dispoziția atacată s-au respins aceste solicitări, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Or, instanța a stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești, în condițiile art. 11 alin. (4) și 40 din Legea nr. 10/2001, întrucât s-a dovedit că:

- este moștenitoarea legală a soțului său, C.M., de la care terenul în litigiu a fost expropriat conform Decretului nr. 400/1986;

- imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece, în prezent, el face parte din domeniul public, fiind o parcare betonată din apropierea Spitalului de Pediatrie Pitești, astfel încât scopul exproprierii a fost realizat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri reclamanta și pârâtul, Primarul municipiului Pitești.

În apelul său, reclamanta a criticat soluția sub două aspecte.

A susținut, în primul rând, că nu există dovezi în sensul că parcarea ar face parte din domeniul public, astfel încât restituirea în natură este legal posibilă.

S-a mai arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea ca expertul tehnic să stabilească valoarea efectivă a despăgubirilor ce i se cuvin.

În apelul său, pârâtul a susținut, în esență, că:

- instanța a acordat reclamantei altceva decât aceasta a solicitat;

- nu s-a avut în vedere că acordarea de despăgubiri bănești nu este de competența Primarului, ci a Prefecturii;

- solicitarea reclamantei intră sub incidența legilor privind fondul funciar, astfel încât este exclusă aplicarea dispozițiilor legale invocate prin contestație.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 63 din 23 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, reținând că sentința pronunțată în fond este legală și temeinică sub toate aspectele.

Astfel, cu privire la apelul declarat de reclamantă, instanța de control judiciar a reținut, în primul rând, că tribunalul a analizat corect probatoriile, stabilind că terenul în litigiu, în suprafață de 500 metri pătrați, este cuprins în totalitate în parcarea din fața Spitalului de Pediatrie Pitești, delimitată prin borduri de beton, care face parte din domeniul public al municipiului Pitești, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 194, aprobată prin H.G. nr. 447/2002 (poz. 485) și, ca atare, nu poate fi restituit în natură.

Pe de altă parte, s-a arătat că evaluarea efectivă a despăgubirilor se face numai în condițiile și cu procedura instituită prin Legea nr. 10/2001, iar nu direct în fața instanței.

În ceea ce privește apelul declarat de pârât, s-a reținut, în primul rând, că tribunalul a respectat întru-totul dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., hotărând strict asupra obiectului cererii deduse judecății: anularea dispoziției administrative și restituirea în natură a terenului, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri.

Sub un al doilea aspect, instanța de fond nu a obligat pârâtul să plătească despăgubiri bănești, ci a constatat doar dreptul reclamantei în acest sens, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În fine, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat, cererea reclamantei neavând nici o legătură cu legile privind fondul funciar, ci încadrându-se în prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum, în mod corect, a stabilit instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, Primarul municipiului Pitești, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Din motivarea extrem de succintă a recursului, cuprinzând aprecieri generale, de genul „soluția pronunțată este incorectă” ori „soluția pronunțată de instanță trebuie să fie eficientă și să lămurească situația de fapt, precum și cea de drept, dedusă judecății” se desprinde, alături de această nemulțumire globală, ideea că, în mod greșit, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Sub primul aspect, chiar având în vedere și criticile formulate prin apel, Curtea constată că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice din toate punctele de vedere, reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul expropriat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Legea nr. 10/2001 nu prevede dispoziții derogatorii în această privință.

În consecință, aplicând principiile dreptului comun în materie, cuprinse în art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că, întrucât dispoziția primarului a fost greșită și pe fond și ca motivare, a fost ocazionat un proces, pârâții căzând în pretențiuni și fiind obligați la jumătate din cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, față de soluția admiterii în parte a contestației.

Așa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei civile nr. 63/A din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2004.