Magistrates' health insurance contributions: mandatory 7% levy under the lex specialis supersedes unconditional free medical care in the general judiciary organization law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the extraordinary appeal in cassation filed by the Attorney General, set aside the lower court judgments, and dismissed the initial claim, ruling in favor of the Ministry of Justice. The dispute concerned whether judges were obligated to pay a monthly health insurance contribution of 7% of gross income for the period between January 2000 and May 2001, despite enjoying free medical care under the general Law on the Organization of the Judiciary. The decisive legal basis was the application of the Health Insurance Law as a lex specialis and temporis posterior, which expressly imposed the obligation to pay contributions on magistrates and did not include them in the categories of persons exempted from or exempted from such payments, thereby overriding the unconditional free medical assistance provided by the general organizational law.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 alin. (1) din Legea nr. 93/1992, art. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 52 din Legea nr. 145/1997, art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992; Magistrates' health insurance contributions: mandatory 7% levy under the lex specialis supersedes unconditional free medical care in the general judiciary organization law: Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, care constituie dreptul comun în materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002, Ministerul Justiției a fost obligat să restituie reclamanților, judecători la instanțele din Cluj, sumele reținute din salariu eronat în limita a 7 % cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, hotărâre confirmată în recurs, prin decizia nr. 1473 din 02 iulie 2002, a Curții de Apel Cluj.
În esență, s-a reținut că legea nu condiționa asistența medicală gratuită a magistraților, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 93/1992, de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 mai 2001.
Contra deciziei, Procurorul General a declarat recurs în anulare, pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocând următoarele încălcări esențiale ale legii:
- art. 52 din Legea nr. 145/1997, privind asigurările sociale de sănătate, care stabilește obligația persoanelor asigurate de plata unei contribuții bănești lunare de 7 % din venitul brut;
- art. 55 din aceeași lege, care nu include magistrații între persoanele scutite, precum și art. 6 care nu-i exceptează,
- iar legea asigurărilor de sănătate este norma specială aplicabilă.
2. Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, care constituie dreptul comun în materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
Această normă generală, cuprinsă în legea de organizare judecătorească, nu condiționează exercitarea acestui drept la asistență medicală gratuită de plata contribuției lunare la asigurările sociale de sănătate.
Prin Legea specială nr. 145/1997, și ulterioară celei de organizare judecătorească, nr. 92/1992, s-a instituit obligativitatea asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile profesionale, inclusiv magistrații (art. 1), precum și, în mod corelativ, obligația de plată a contribuției lunare de 7 % din venitul brut (art. 52).
Dispozițiile acestei legi speciale (art. 6 și 55) prevăd expres și limitativ persoanele asigurate care sunt exceptate (art. 6) sau scutite (art. 55), între care nu sunt incluși magistrații.
Eroarea instanțelor constă, așadar, în ignorarea legii speciale, care este și ulterioară în timp, față de cea generală privind organizarea judecătorească. Aceasta este, într-adevăr, o încălcare esențială a legii, în sensul dat de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce atrage admiterea recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Casează decizia nr. 1807 din 17 septembrie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința nr. 178 din 15 mai 2002, a Tribunalului Cluj, secția civilă, și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2004.