Double deduction of time served: inadmissibility of challenging settled res judicata via execution challenge
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the convicted defendant against the Court of Appeal's decision to reject his request for a second deduction of time served, thereby upholding the appellate court's order that clarified the original judgment. The case concerned a "contestaţie la executare" (challenge to execution) regarding the enforcement of a seven-year prison sentence for aggravated theft and human trafficking, originally handed down by Italian courts and transferred to Romania; the defendant argued that the period spent in Italian detention from January 19, 2011, until the transfer should be deducted from his sentence, but the lower court had previously interpreted this as already accounted for in the original sentence. Relying on Articles 597 and 598 of the Code of Criminal Procedure, the court held that a challenge to execution cannot affect the res judicata authority of a final judgment or serve as a mechanism to re-examine the legality of the conviction, and since the prior decision had already settled the issue of time deduction through clarification, a new deduction during the execution phase was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 229 C. pen, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2011, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 597 şi urm. C. proc. pen, art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen; Double deduction of time served: inadmissibility of challenging settled res judicata via execution challenge: The case concerned a "contestaţie la executare" (challenge to execution) regarding the enforcement of a seven-year prison sentence for aggravated theft and human trafficking, originally handed down by Italian courts and transferred to Romania; the defendant argued that the period spent in Italian detention from January 19, 2011, until the transfer should be deducted from his sentence, but the lower court had previously interpreted this as already accounted for in the original sentence. Relying on Articles 597 and 598 of the Code of Criminal Procedure, the court held that a challenge to execution cannot affect the res judicata authority of a final judgment or serve as a mechanism to re-examine the legality of the conviction, and since the prior decision had already settled the issue of time deduction through clarification, a new deduction during the execution phase was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the challenge to execution as unfounded.
Basis for ordering the payment of judicial costs and the advance of the legal aid honorarium.
Full text
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80/F din 09 iunie 2015 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 8/F/CC din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 244/46/2014 privind pe persoana condamnată H.F., în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibaşi. S-a dispus lămurirea sentinţei penale sus-menţionate, cu privire la perioada care se deduce din pedeapsa de 7 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare, în sensul că din această pedeapsă s-a dedus perioada executată începând cu data de 19 ianuarie 2011, la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 8/F-CC din data de 31 martie 2014 Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 244/46/2014, în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut efectele hotărârilor penale nr. 56 din 10 din data de 15 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul din Busto Arsizo şi nr. 2092/2012 din 30 martie 2012, pronunţată de către Curtea de Apel din Milano, contopite prin Ordonanţa nr. 817/2012 SIEP din 24 octombrie 2012, de executare şi eliberare a Procurorului General al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Milano, precum şi a hotărârii cu nr. 1030 din 12 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Milano. S-a dispus transferarea persoanei condamnate H.F., deţinut în Penitenciarul Catania - Italia, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei 7 ani, 3 luni şi 26 de zile închisoare aplicate pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat prevăzute de art. 228 rap. la art. 229 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2011, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Curtea a mai constatat că, s-a dedus perioada executată în penitenciarul italian de 7 ani, 3 luni şi 26 de zile închisoare perioada executată începând cu data de 19 ianuarie 2011 la zi.
Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul H.F. solicitând deducerea perioadei petrecută în Penitenciarul din Italia.
Temeiul de drept al acestei contestaţii fiind cel prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Aşadar, prin contestaţia la executare nu se pot analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
În cauză, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 80/F din 09 iunie 2015 a dispus lămurirea Sentinţei penale nr. 8/F/CC din 31 martie 2014, cu privire la perioada care s-a dedus din pedeapsa de 7 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare aplicată de instanţele Italiene, în sensul că din această pedeapsă s-a dedus perioada executată începând cu data de 19 ianuarie 2011, la zi.
Prin urmare, cauza de deducere a pedepsei a operat prin decizia contestată care a lămurit conţinutul Sentinţei penale nr. 8/F-CC din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cu privire la perioada care s-a dedus din pedeapsa ce se execută, iar o nouă deducere nu mai poate avea loc în cursul executării pedepsei, fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 597 şi urm. C. proc. pen., contestaţia formulată de condamnatul H.F. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi respinsă ca nefondată, iar în temeiul dispoziţiilor art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul H.F. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 septembrie 2015.
Procesat de GGC - NN