Territorial competence for challenging real estate restitution decisions: jurisdiction lies with the tribunal where the issuing national commission is headquartered

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.D., P.E., M.D.F., G.C.C. au formulat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., contestaţie împotriva Deciziei nr. 1358 din 19 iunie 2014 emisă de pârâtă.

Prin sentinţa 136 din 12 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

În motivare, tribunalul a reţinut ca fiind incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013: „Dosarele înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni." dar şi ale art. 35 din acelaşi act normativ: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, care a prominţat sentinţa nr. 470 din 6 aprilie 2015, prin care a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la prevederile Legii nr. 10/2001, din a căror interpretare rezultă că tribunalul competent a soluţiona decizia de invalidare emisă de C.N.C.I. este tribunalul în circumscripţia căruia se află entitatea care a soluţionat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeş.

Învestit prin declinare, Tribunalul Argeş a pronunţat sentinţa civilă nr. 387 din 26 noiembrie 2015, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că în cauză este atacată Decizia nr. 1358 din 19 iunie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I., al cărei sediu este situat în Bucureşti, ceea ce atrage competenţa teritorială instituită de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, respectiv a Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cânii judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ„ înalta Curte reţine următoarele:

Norma de competenţă incidenţă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit acestui text de lege „Deciziile emise eu respectarea prevederile art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, ai O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale constituite în temeiul Legii nr, 18/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I., înfiinţată potrivit legii.

Întrucât în cauză Decizia nr. 1358 din 19 iunie 2014, contestată de reclamanţi, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi,

Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta esle instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.