Negative conflict of jurisdiction over labor-related statutory interest claims involving public prosecutors and the application of mandatory territorial exclusion rules for judicial personnel

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 144/90/2015, reclamanţii M.P., P.G., D.L.N., A. (Fostă A.) C.V., M.M., B.V., P.D.M., B.D., B.M., R.F., D.V., i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să calculeze şi să le plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentinţa civilă nr. 1172 din 28 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 761/116/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1754/R din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, începând cu data introducerii acţiunii principale şi până la data executării efective a obligaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 10 septembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

În motivare, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care au modificat în parte prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevăd că “Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.”

În raport de aceste dispoziţii legale, de domiciliul reclamanţilor şi locul de muncă al acestora, menţionate în cererea de chemare în judecată şi în adresa de la fila 113 din dosar, instanţa a apreciat că Tribunalul Vâlcea nu este competent să soluţioneze, din punct de vedere teritorial, prezenta cauză, competenţa revenind Tribunalului Călăraşi.

De asemenea, instanţa a apreciat şi că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu şi-au desfăşurat activitatea la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în calitate de judecător, asistent judiciari sau grefier la instanţa competentă să soluţioneze pricina, respectiv Tribunalul Călăraşi şi nici în calitate de procuror sau grefier la acelaşi moment la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Învestit prin declinare, Tribunalul Călăraşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 1097 din 10 septembrie 2015, prin care a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanta Albu Constanta şi formarea unui nou dosar, având în vedere ca aceasta are calitatea de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi.

Ca urmare, prin sentinţa nr. 1120 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de munca se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.

A arătat că este incident art. 127 C. proc. civ., din dispoziţiile căruia rezultă că instanţa din curtea de apel în care reclamanții îşi desfăşoară activitatea nu poate judeca pricina, competența fiind în favoarea unei instanțe de același grad din curțile de apel învecinate, facultative fiind numai instanțele învecinate, necompetenta instanțelor din Curtea de Apel Bucureşti, fiind expres prevăzută de lege in acest caz, reclamanta desfăşurându-şi activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, iar dosarele acestui birou sunt soluționate de Tribunalul Călăraşi.

Analizând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de munca se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.”

Dispoziţii legale prevăzute de art. 127 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, având una din calităţile enumerate în textul legal şi care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanta A.C.V. are calitatea de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, care este organizat în circumscripţia teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, conform art. 4 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ca dispoziţii cu caracter special, motiv pentru care va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2016.