Pension recalculation dispute where appeal against an irrevocable labor court decision was declared inadmissible due to the uniqueness of the appeal right

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 8 ianuarie 2013, sub nr. 585/3/2013, reclamantul A.A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să se dispună: valorificarea veniturilor suplimentare menţionate în adeverinţa din 29 septembrie 2011 emisă de SC C. SA prin SC A. SA lichidator Ipurl, depusă la Dosarul de pensie cu nr. de înregistrare 206104 din 27 februarie 2012; plata diferenţelor de pensie actualizate cu indiceie de inflaţie, începând cu data de 27 februarie 2012.

Prin cererea completatoare depusă la data de 20 februarie 201.4 reclamantul a solicitat: depunerea la dosar de către pârâtă a unor înscrisuri şi, în consecinţa: luarea în calcului punctajului rnedîu anual a tuturor datelor privind veniturile lunare de natură salariată efectiv realizate, precum şi refacerea documentelor analitice elaborate de Casa de Pensii în situaţia constatării unor erori sau omisiuni de preluare a datelor; luarea în calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 33 ani şi 6 luni, corespunzător datei de 27 februarie 2012, data de pensionare pentru limită de vârstă, ţinându-se cont de faptul că la acea dată împlinise deja de o lună vârsta standard de pensionare redusă legal pentru stagiul efectuat în condiţii speciale de muncă (de cca, 27 ani din cei 41 ani şi 4 luni ce reprezimă stagiul total de cotizare realizat); anularea Deciziei nr. 239902 din 31 mai 2012 şi emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, retroactiv de la data de 27 februarie 2012, pe baza celor rezultate din soluţionarea capetelor de cerere de mai sus, respectiv recalcularea punctajului mediu anual prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 33 ani 6 luni; aplicarea indicelui de corecţie prevăzut de O.U.G. nr. 1/2013 asupra nivelului ce se va stabili prin decizia care va fi emisă, precum şi modificarea nivelului punctajului mediu anual corespunzător majorării cu începere de la data de 1 ianuarie 2014 prin aplicarea indicelui de corecţie determinat conform prevederilor iniţiale ale art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; plata diferenţelor de pensie, retroactiv de la data pensionării (27 februarie 2012), respectiv de la data de 1 ianuarie 2013 şi de la data de 1 ianuarie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 10741 din data de 14 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VIII-a civila, conflicte de muncă şt asigurări sociale, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată şi a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.D..

A fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, retroactiv, începând cu data de 27 februarie 2012, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare evidenţiate în adeverinţa din 29 septembrie 2011, completată prin adeverinţa din 31 martie 2014, ambele emise de SC C. SA prin SC A. SA lichidator Ipurl; a fost obligata pârâta la plata către reclamant a diferenţelor de pensie rezultate dintre pensia recalculată, conform prezentei sentinţe, şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 27 februarie 2012 la zi, ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii şi a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Prin Decizia civilă nr. 1802 din 11 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinţei civile nr. 10741 din 14 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIlI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 585/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, ca tardiv declarat.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisiblităţii recursului invocată din oficiu în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 316 raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţi de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate în dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca. atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Înalta Curte constată că, în cauză, a fost declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1802 din 11 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 10741 din 14 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Se reţine că litigiile de muncă sunt de competenţa tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., iar potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de fond în litigiile de muncă este recursul, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Totodată, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională,

În consecinţă, hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispoziţiile art. 299 din C. proc. civ., iar, pe de alta parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 377 pct. 4 din acelaşi cod.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nerlind susceptibila de a mai fi atacata cu recurs.

Aceasta concluzie deriva din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabila, fiind pronunţata de o instanţă de recurs, astfel ca recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiiie art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată fiind o excepţie de fond absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca, inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Deciziei civile nr. 1802 din 11 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.