Jurisdiction for judicial salary disputes: application of special territorial rules for judges vs. general labor law domicile rules

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia I civilă, la data de 5 octombrie 2015 sub nr. 2394/102/2015 reclamanţii B.R.C., L.A.M., A.R., J.R.E. şi L.C.N. au solicitat, în contradictoriu eu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamţ obligarea acestora la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, plata daunelor interese nonvalorii, respectiv dobânzi legale începând cu 10 ianuarie 2011, calculată potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, respectiv, potrivit O.G. nr. 13/2011 aplicabilă ulterior acestei date.

Prin sentinţa nr. 1168 din 16 octombrie 2015 pronunţată în Dosar nr. 2394/102/2015 Tribunalul Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că reclamanţii au calitatea de judecători la Judecătoria Bicaz, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 127 N.P.C. întrucât prezenta cauză este un litigiu de muncă de competenţa tribunalului conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, în speţă Tribunalul Neamţ.

Prin sentinţa nr. 2047/C din 18 noiembrie 2015 pronunţată în acelaşi dosar. Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cau/ei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) N.C.P.C. şi că, deşi reclamanţii au calitatea de judecători la o altă instanţă (Judecătoria Bicaz) din raza de competenţă a curţii de apel în care îşi desfăşoară activitatea, textul de lege nu se opreşte aici ci face referire la "circumscripţia oricăreia dintre Curțile de apel învecinate".

Prin urmare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamanţii ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, drept pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.

Cum reclamanţii funcţionează la Judecătoria Bicaz, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, competenţa de soluţionarea a cauzei aparţine Tribunalului Neamţ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, pentru argumentele ce succed:

Dispoziţiile art. 127 N.C.P.C. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă şi când are legitimare procesuală pasivă peste pârât).

În cea dintâi situaţie, incidenţă în prezenta cauză, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa ia care îşi desfăşoară activitatea".

Pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă această instanţă.

Înalta Curte constată însă că, în cauză, nu este îndeplinită această condiţie, având în vedere că, din relaţiile aflate la dosar, rezultă că reclamanţii ni, funcţionează ca judecători în raza teritorială a instanţei de la care a operat declinarea de competenţă în considerarea acestui aspect, respectiv Tribunalul Neamţ, ci în cadrul Judecătoriei Bicaz. Prin urmare, Tribunalul Neamţ nu reprezintă instanţa unde aceştia îşi „desfăşoară efectiv activitatea" potrivit dispoziţiilor art. 127 N.C.P.C., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Neamţ în favoarea Tribunalului Mureş nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal care justifică însă competenţa de soluţionare a cauzei ca aparţinând Tribunalului Neamţ este reprezentat de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003-C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, in a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Cum reclamanţii au atât domiciliile, cât şi locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Neamţ, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2016.