Child support obligation for non-employed parent: sufficiency of evidence of financial incapacity and family dependents
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the defendant's appeal in cassation, leaving the appellate court's decision affirming the lower court's judgment in force. The dispute concerned a divorce case where the defendant, a non-employed father, challenged the establishment of a monthly child support obligation for his minor son, arguing that the amount was excessive given his lack of income and his responsibility for caring for an elderly parent. The court held the appeal unfounded, determining that the defendant failed to provide sufficient evidence of his financial incapacity or dependent family members, relying on specific certificates that only confirmed the absence of agricultural land rather than proving inability to work; consequently, the court upheld the support amount as consistent with the child's needs and the national minimum wage standard, citing Articles 308 and 312 of the Civil Procedure Code as the procedural basis for the final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 308 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Child support obligation for non-employed parent: sufficiency of evidence of financial incapacity and family dependents: Nemulțumit de această hotărâre, pârâtul, M.G., a declarat recurs, cerere ce a fost admisă, în principiu, conform art. 308 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 234 din 17 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, județul Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, M.E., împotriva pârâtului, M.G., și, în consecință, a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 6 ianuarie 1991, din vina pârâtului.
Totodată, minorul, M.V.I., născut la data de 7 ianuarie 1992, a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, iar pârâtul a fost obligat să plătească lunar suma de 600.000 lei cu titlu de pensie de întreținere, cu începere de la 10 martie 2003, și până la majoratul copilului.
S-a mai dispus ca reclamanta să reia numele de P., purtat anterior căsătoriei.
Referitor la contribuția de întreținere de 600.00 lei lunar, instanța de fond a avut în vedere nevoile de creștere și educare ale minorului, precum și faptul că pârâtul nu este încadrat în muncă dar nici nu a făcut dovada că ar fi în incapacitate de a munci.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul, criticând-o numai sub aspectul greșitei stabiliri a pensiei de întreținere pentru fiul său, fără a se avea în vedere că nu este încadrat în muncă și mai are în îngrijirea sa încă o persoană (bunicul în vârstă de 80 de ani).
Tribunalul Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 770/A din 3 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada că mai are în întreținere încă o persoană și că ar fi în incapacitate de a munci.
Nemulțumit de această hotărâre, pârâtul, M.G., a declarat recurs, cerere ce a fost admisă, în principiu, conform art. 308 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
În motivarea recursului, pârâtul arată că, în mod nelegal, instanța de apel nu a ținut seama de faptul că nu este încadrat în muncă, nu deține în proprietate terenuri agricole și că mai are în întreținere pe bunicul său în vârstă de 80 de ani, care nu are venituri și este bolnav.
Depune la dosar adeverința nr. 2141 din 9 octombrie 2003, emisă de Primăria comunei Alexandru Vlahuță.
La dezbaterea în fond a recursului, pârâtul a oferit drept pensie de întreținere pentru fiul său suma de 300.000 lei lunar.
Recursul declarat este nefondat.
Cu adeverința nr. 2141/2003, eliberată de Primăria comunei Alexandru Vlahuță, recurentul face dovada doar că nu figurează înscris cu teren agricol și nu execută lucrări autorizate pe raza comunei.
Ca atare, în mod judicios, instanța de apel a reținut că pârâtul nu a dovedit că mai are în întreținerea sa încă o persoană și că nu are capacitatea de a munci.
Așa fiind, corect a fost stabilită pensia de întreținere în favoarea minorului, având în vedere nevoile de creștere și educare ale copilului în vârstă de 12 ani, raportate la venitul minim pe economia națională dacă recurentul s-ar încadra în muncă.
Față de cele ce preced, și în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, M.G., împotriva deciziei nr. 776 A din 3 septembrie 2003, a Tribunalului Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2004.