Inadmissibility of revision against cassation remand lacking merits adjudication

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1280 din 13 februarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-au admis recursurile declarate de D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Calafat, Societatea Naţională T.R. SA şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor împotriva deciziei nr. 241 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. De asemenea, s-a luat act de reiragerea recursului reclamantului N.V.G.V. declarat împotriva aceleiaşi decizii.

În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că aspectele de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite şi, ca atare, nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, la data de 30 septembrie 2015 reclamantul a formulat cerere de revizuire, fără a indica vreun temei de drept, cererea fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 3546/1/2015.

Prin întâmpinările depuse intimaţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj, Societatea Naţională T.R. SA şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au invocat tardivitatea cererii de revizuire şi inadmisibilitatea acestei căi de atac.

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până la acel moment.

Prin urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus o condiţie imperativă şi anume, ca această instanţă să fi evocat fondul.

Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, netacând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost admis, iar cauza trimisă spre rejudecare, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.

Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire şi împotriva deciziilor pronunţate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căilor de atac potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, decizie prin care s-au admis recursurile declarate intimaţi, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare şi s-a luat act de retragerea recursului declarat de reclamant, astfel că nu se poate reţine faptul că instanţa de recurs a pronunţat ca însăşi o hotărâre asupra fondului cauzei.

Întrucât prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa supremă nu a stabilit o altă stare de fapt, nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi nici nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decizia atacată nu întruneşte cerinţele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul, împrejurare care conduce la soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, din decizia a cărei anulare se solicită rezultă că reclamantul a renunţat la judecata recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile simt limitate la admisibilitatea revizuirii (...)".

Pe temeiul de drept sus-rnenţionat, coroborat cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V.G.V. împotriva deciziei nr. 1280 din 13 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2015.