Pensioner's revision petition for quashed 2006 judgment inadmissible due to exhaustion of remedies

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 02 iulie 2015, revizuentul H.C. a formulat cerere de revizuire şi recalculare pensie, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Gorj, arătând că a avut mai multe litigii aflate pe rolul instanţelor, iar la data de 05 august 2015, revizuentul şi-a precizat cererea de revizuire, solicitând ca, în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., să se constate că sentinţa civilă nr. 2397 din 12 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj este potrivnică deciziei civile nr. 77 din 28 martie 2002, pronunţată de acelaşi tribunal. De asemenea, a solicitat investirea sentinţei civile nr. 2397 din 12 octombrie 2006 cu formulă definitivă, irevocabilă şi executorie, pentru a putea fi pusă în aplicare.

Prin decizia civilă nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1032/54/2015, s-a respins cererea de revizuire, precum şi cererea de investire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 2397 din 12 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, reţinându-se că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar cererea de investire cu formulă executorie este inadmisibilă în acest cadru procesual.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul H.C.

Analizând prioritar recursul promovat de revizuent, sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte constată următoarele

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile primului alineat al art. 322 C. proc. civ. Potrivit acestei dispoziţii procedurale, se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".

Din dispoziţiile legale menţionate se poate trage concluzia că legea are în vedere două importante categorii de hotărâri judecătoreşti. O primă categorie de hotărâri judecătoreşti ce sunt susceptibile de revizuire este acea a hotărârilor „rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare".

În sfera hotărârilor „rămase definitive în instanţa de apel" sunt incluse hotărârile date în apel şi prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât aceste hotărâri se bucură de atributul de a fi definitive. De asemenea, sunt defmitive şi deci susceptibile de revizuire şi hotărârile atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori dacă recursul a fost respins sau anulat.

Prin urmare, legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

În sfera hotărârilor rămase definitive prin neapelare se includ nu numai hotărârile împotriva cărora nu s-a exercitat calea ordinară de atac, ci şi hotărârile date în prima instanţă, fără drept de apel, întrucât şi acestea sunt definitive potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A doua categorie de hotărâri judecătoreşti care pot forma obiectul revizuirii vizează hotărârile pronunţate de instanţele de recurs şi prin care se evocă fondul cauzei. În această categorie intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

În speţă, sentinţa civilă nr. 2397 din 12 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Gorj, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii a fost casată prin decizia civilă nr. 1725 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, urmare a admiterii recursurilor declarate de către contestatorul H.C. şi de către intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Gorj.

Prin urmare, se constată sentinţa a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii nu este „rămasă definitivă", astfel cum prevăd dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., iar pricina a fost judecată şi în recurs, decizia instanţei de recurs fiind cea care a dobândit autoritatea de lucru judecat, iar nu sentinţa ce a fost casată în primul ciclu procesual. Ca atare, în raport cu hotărârea instanţei de recurs se analizează dacă este sau nu dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri. Or, hotărârea din recurs este irevocabilă.

Ca urmare, decizia nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinţei nr. 2397/2006 a Tribunalului Gorj, este tot irevocabilă, şi nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai ti atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exerciţiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii constituie o încălcare a principiilor legalităţii şi egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul H.C. împotriva deciziei nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia l civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1032/54/2015.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 decembrie 2015.