Labor dismissal annulment claim: cassation appeal declared inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the employer's appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal, which had previously rejected the employee's claim to annul the termination of their employment contract. The dispute concerned a labor law matter where the employee sought to invalidate a dismissal decision; the appellate court’s ruling was rendered definitive with a note stating no further appeal was available. The Supreme Court held that the appeal was procedurally barred because, under Article 1 of the Law on Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, judgments in labor and social security disputes issued by the appellate court are not subject to cassation. The Court emphasized that the principle of legality of appeals requires that judicial decisions may only be challenged through the specific procedural means expressly provided by law, making the declaration of cassation in this context unconstitutional and invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Labor dismissal annulment claim: cassation appeal declared inadmissible: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 19 august 2013, reclamantul N.P. a chemat în judecată pe pârâta SC V.R. SRL, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă din 15 iulie 2013 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotârârea pronunţată de tribunal
Prin sentinţa nr. 10631 din 12 noiembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 2699 din 8 iulie 2015, cu menţiunea că decizia este definitivă.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 august 2015.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv contestaţie împotriva deciziei de concediere.
Faţă de cele sus menţionate, decizia nr. 2699 din 8 iulie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.P. împotriva deciziei nr. 2699 din 8 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2015.