Inadmissibility of cassation against appeal decision resolving annulment challenge in land property case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the decision of the Court of Appeal which had previously rejected the appellants' appeal as inadmissible against the final decision of the District Court. The dispute involved a land property matter where the appellants challenged a decision rendered by the Court of Appeal resolving an appeal against a District Court decision that had dismissed an annulment challenge (contestaţie în anulare) to a prior ruling. Relying on Article 508(4) and Article 634(1) point 4 of the Civil Procedure Code, in conjunction with Article 5(1) of Law No. 247/2005 and Article 7 of Law No. 76/2012, the Court determined that first-instance decisions in land property cases are subject only to cassation appeal and are considered final; consequently, the annulment challenge and the subsequent appeal against it were not subject to cassation, rendering the contested decision final and outside the scope of further legal challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 7 din Legea nr. 76/2012; Inadmissibility of cassation against appeal decision resolving annulment challenge in land property case: Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 582 din 14 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanţii I.G. şi I.A. împotriva deciziei civile nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii I.V., Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuţi, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanţii I.G. şi I.A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 13 august 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. La data de 30 septembrie 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului I.G., iar la data de 05 octombrie 2015, cel al intimatului I.V., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 582 din 14 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamanţii I.G. şi I.A. împotriva deciziei civile nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 680 din 02 septembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, având ca obiect un apel formulat în materie de fond funciar.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu din domeniul fondului funciar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.
Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede: „(1) (…) ori de cate ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs (...)".
Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile pronunţate de tribunale în materie de fond funciar sunt definitive, nefiind supuse recursului.
În speţă, având în vedere că prin decizia nr. 680 din 02 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava a fost soluţionat un apel formulat în materie de fond funciar, această decizie este definitivă şi, faţă de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva acestei decizii, este de asemenea definitivă.
Ca atare, având în vedere că decizia recurată în prezenta cauză a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat împotriva deciziei definitive prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, nu este supusă căii de atac a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de textele legale redate, se constată că decizia civilă nr. 582 din 14 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava este definitivă şi nu este supusă recursului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii I.G. şi I.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii I.G. şi I.A. împotriva deciziei nr. 582 din 14 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2015.