Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2669/2015 AI generated

Judge's delayed-salary interest claim assigned to Tribunal Alba; special venue exception inapplicable.

Case Number Decizia nr. 2669/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Tribunal Alba has jurisdiction, not the Tribunal Vâlcea, to hear a labor dispute in which a judge sought moratory damages (statutory interest) for delayed payment of salary differences confirmed by final court judgments against the Ministry of Justice and the Court of Appeal Alba Iulia. The court rejected the plaintiff’s invocation of Article 127 of the new Civil Procedure Code, which permits judges to sue in a neighboring court of appeal’s circuit to avoid bias, because the plaintiff works at the Court of Appeal Alba Iulia, not at the tribunal that would hear the first-instance labor case; the special prorogation applies only where the claimant works at the court competent to judge the dispute. Instead, jurisdiction rests with the Tribunal Alba under Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, because the plaintiff’s domicile and workplace are within Alba Iulia. The decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Judge's delayed-salary interest claim assigned to Tribunal Alba; special venue exception inapplicable: Înalta Curte constată însă că, în cauză, nu esîe îndeplinită această condiţie, având în vedere că, din relaţiile aflate la dosar, rezultă că reclamanta nu funcţionează ca judecător în raza teritorială a instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Vâlcea, ci în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia. Prin urmare, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceasta îşi „desfăşoară efectiv activitatea” potrivit dispoziţiilor art. 127 noul C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Vâlcea în favoarea Tribunalului Alba nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict negative conflict of jurisdiction civil judgment damages payment payment of interest conflict of interests

Cited Legislation

AI generated
art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
Rezultă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C.
art. 210 din Legea nr. 62/2011
muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru argumentele ce succed:
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de ţaţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 18 septembrie 2014 sub nr. 3393/90/2014 reclamanta V.N.M. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1084, 1088 din vechiul C. civ., art. 2 din O.G. nr. 9/2000, rap. la art. 161 şi art. 166 alin. (4) C. muncii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba lulia, obligarea acestora la plata de daune interese moratorii, respectiv, la alocarea sumelor necesare plăţii dobânzilor legale pentru sumele datorate (diferenţe salariale restante, devenite creanţe constatate prin titluri executorii-hotărâri judecătoreşti), de la data promovării acţiunii şi până la achitarea integrală a sumelor.

Prin sentinţa nr. 223 din 19 februarie 2015 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reţinând că, deşi în susţinerea excepţiei de necompetenţă reclamanta a invocat dispoziţiile art. 127 noul C. proc. civ., acest text legal nu este incident în cauză, deoarece reclamanta este judecătoare la Curtea de Apel Alba lulia, iar prezentul litigiu este un litigiu de muncă de competenţa tribunalului şi nu a curţii de apel. Rezultă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul) instanţa competentă în soluţionarea pricinii este Tribunalul Alba, ca instanţă de la sediul domiciliului procesual ales al reclamantei.

Prin sentinţa nr. 632 din 21 aprilie 2015 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Alba, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" în sensul dispoziţiilor art. 127 noul C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale, deoarece finalitatea acestei dispoziţii legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă ce ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare. În cauză, deşi reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Alba - competent să soluţioneze litigiul în primă instanţă, ci la Curtea de Apel Alba lulia, calea de atac ce ar putea fi promovată împotriva sentinţei ar urma să se judece la această instanţă conform art. 214, 216 - Legea nr. 62/2011 rap. la art. 96 alin. (2) noul C. proc. civ., sens în care Tribunalul Vâlcea are competenţa de a soluţiona acest litigiu ca instanţă învestită iniţial de către reclamantă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru argumentele ce succed:

Dispoziţiile art. 127 noul C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă această instanţă.

Înalta Curte constată însă că, în cauză, nu esîe îndeplinită această condiţie, având în vedere că, din relaţiile aflate la dosar, rezultă că reclamanta nu funcţionează ca judecător în raza teritorială a instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Vâlcea, ci în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia. Prin urmare, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceasta îşi „desfăşoară efectiv activitatea” potrivit dispoziţiilor art. 127 noul C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Vâlcea în favoarea Tribunalului Alba nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal care justifică însă competenţa de soluţionare a cauzei ca aparţinând Tribunalului Alba este reprezentat de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Chiar dacă reclamanta funcţionează ca judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, prezentul litigiu nu este de competenţa acestei instanţe, ci se află în competenţa de soluţionare a tribunalului.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantei se află în municipiul Alba lulia, localitate situată în raza teritorială a Tribunalului Alba, competenţa materială şi teritorială a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 noiembrie 2015.