Inadmissibility of cassation in social security disputes following statutory suspension of extraordinary remedies

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 19 iunie 2015, reclamanţii M.I., C.I., P.E., M.N. şi V.M. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1958 din 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiat de dispoziţiile art. 488 alin. (3) pct. 5 C. proc. civ., solicitând ca instanţa să dispună plata indemnizaţiei de revoluţionar, conform Legii nr. 341/2004, pe anii 2012, 2013, 2014, de aprox. 72.000 RON.

În sinteză, s-a invocat faptul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1381 alin. (1) şi art. 1382 C. civ., Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2015, privind posibilitatea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă, precum şi că, prin emiterea Legii nr. 283/2011, a O.U.G. nr. 84/2012 şi O.U.G. nr. 80/2013, au fost încălcate de Guvern prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţia României.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 5771/3/2013, reclamanţii – M.I., C.I., P.E., M.N., V.M. şi B.A. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernului României, Ministerul Finanţelor Publice, şi Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să le plătească reclamanţilor indemnizaţiile suspendate pe anul 2012 şi 2013, în valoare aproximativă de 52.800 RON/persoană, indemnizaţii suspendate în baza art. 18 şi 19 din Legea nr. 283/2011 şi art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012, pe termen de un an.

Prin sentinţa civilă nr. 8664 din data de 23 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 1958 din 28 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi M.I., C.I., P.E., M.N. şi V.M. şi B.A., ca nefondat

Instanţa a reţinut că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat plata indemnizaţiilor conform Legii nr. 341/2004, ceea ce însemnă că între cel chemat în judecată şi cel obligat să plătească aceste indemnizaţii trebuie să existe un raport juridic de drept material. Or, între reclamanţi, pe de o parte, şi Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Casa Naţională de Pensii Publice nu există şi nu a existat potrivit legii ori altor convenţii nici un raport juridic de drept material pe care să se grefeze cauza dedusă judecăţii.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii M.I., C.I., P.E., M.N. şi V.M.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

În temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Faţă de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, decizia civilă nr. 1958 din 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 1958 din 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii M.I., C.I., F.E., M.N. şi V.M. împotriva deciziei civile nr. 1958 din 28 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.