Cassation appeal inadmissible for state debt compensation claim under 1,000,000 lei threshold

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, la data de 17 iulie 2014, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 464,058 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării creanţei garantate asupra statului în cuantum de 1.234.617 lei conferită de Titlul de despăgubire nr. 787 din 23 iunie 2010 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei sus-menţionate, precum şi la plata sumei de 200 lei daune moratorii pentru fiecare zi de întârziere.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal

Prin Sentinţa nr. 1366 din 16 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţata de curtea de apel

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 255 din 20 mai 2015, cu menţiunea că decizia este definitivă.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 iunie 2015.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 23 octombrie 2015, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, "(...) precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv (...)".

În speţă, decizia instanţei de apel a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani care, potrivit capătului principal de cerere, este sub valoarea de 1.000.000 lei.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate şi de valoarea pretenţiilor solicitate de reclamantă prin capătul principal de cerere, respectiv de 464.058 lei, se reţine că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 329 din Constituţie arătând ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva Deciziei nr. 255 A din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV