Contestație în anulare against a final non-enforceable judgment; peremption for exceeding the one-year objective deadline under Article 319(2) of the Code of Civil Procedure.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2923 din 30 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva Deciziei nr. 177 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 iulie 2015, K.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2923 din 30 martie 2011 a Înaltei Curţi.

În motivarea cererii, neîncadrată în drept, contestatoarea expune într-o formă nestructurată din punct de vedere juridic motivele care, în opinia sa, ar fi condus la admiterea cererii sale de acordarea daunelor morale în temeiul Legii nr. 221/2009, susţinând că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză de către tribunal, instanţa de apel şi Înalta Curte sunt rezultatul unor erori materiale cu consecinţe deosebit de grave comise prin încălcarea dispoziţiile art. 1 - 24, art. 25 - 53 şi art. 54 - 56 din Constituţia României, Decretului nr. 31/1954, art. 6 din Legea nr. 21 3/1998. Contestatoarea solicită admiterea contestaţiei în anulare şi îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei din recurs în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul din 23 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente:

În speţă, se atacă cu contestaţie în anulare o hotărâre prin care s-a respins ca nefondat recursul, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc ia îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin urmare, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile şi curge de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre. Acest moment trebuie însă să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate. în concluzie, termenul obiectiv de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate marchează limita maximă în timp până la care partea interesată poate formula contestaţia în anulare.

Or, în speţă, hotărârea irevocabilă din recurs a fost pronunţată la data de 30 martie 2011, iar contestaţia în anulare împotriva ei a fost formulată la data de 14 iulie 2015, aceasta fiind data conform ştampilei poştei de pe plicul de la dosar.

Formularea contestaţiei în anulare s-a făcut, aşadar, cu depăşirea termenului obiectiv de un an prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care instituie sancţiunea decăderii pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestaţiei în anulare dedusă judecăţii, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea K.E. împotriva Deciziei nr. 2923 din 30 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV