Territorial jurisdiction for enforcement formula: validity of creditor's chosen domicile for foreign creditor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing the competence of the Iași County Court to hear a request for an enforcement formula, definitively overturning the jurisdictional declination by the Bucharest District Court No. 6. The dispute arose when a foreign-creditor company, having selected its Romanian domicile at the office of its legal representative in Iași, filed an application to obtain an enforcement formula for a credit contract against a debtor; while the Iași court declined jurisdiction favoring the representative's actual registration address in Bucharest, the Bucharest court subsequently declined jurisdiction citing the debtor’s domicile in Iași. The Court ruled that under Article 641(2) of the Code of Civil Procedure, when a creditor is domiciled abroad, they may file the request at the court of their chosen domestic domicile, and that under Article 116 of the Code of Civil Procedure, the plaintiff’s selection among multiple competent courts is final and cannot be revoked or circumvented by the court ex officio or by the defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 641 C. proc. civ, art. 641 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 641 alin. (1) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 12 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for enforcement formula: validity of creditor's chosen domicile for foreign creditor: În considerentele sentinţei s-a reţinut că domiciliul debitorului se află în municipiul laşi, potrivit datelor din cererea de învestire cu formulă executorie şi din cererea pentru emiterea cardului de credit, fiind aplicabile dispoziţiile art. 641 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei laşi, secţia civilă, la data de 9 noiembrie 2015, petenta-creditoare C.P. (G.) L.T.D. a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 20 aprilie 2007, încheiat între creditoarea SC C.E.B.R. SA şi debitorul H.Y.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 noiembrie 2015, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
În motivare s-a reţinut ca petenta-creditoare C.P. (G.) L.T.D., având sediul în străinătate, a tăcut alegerea de sediu pentru România la sediul profesional al mandatarului convenţional SC C.R.C. C.R.C. SRL Bucureşti, aşa cum rezultă din cererea redactată chiar de mandatarul convenţional.
Faptul că mandatarul convenţional a făcut la rândul său alegerea unui sediu în ceea ce îl priveşte - în speţă la B.E.J.A., F.M. - nu atrage aplicarea tezei a II-a a alin. (2) al art. 641 C. proc. civ.
Cu privire la domiciliul debitorului H.Y., s-a reţinut că din copia permisului de şedere reiese că valabilitatea acestui act a expirat la data de 14 noiembrie 2007 şi, prin urmare, nu se cunoaşte domiciliul debitorului, ci doar al creditoarei.
Prin sentinţa civilă nr. 10195 din 8 decembrie 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Iaşi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că domiciliul debitorului se află în municipiul laşi, potrivit datelor din cererea de învestire cu formulă executorie şi din cererea pentru emiterea cardului de credit, fiind aplicabile dispoziţiile art. 641 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, instanţa a reţinut ca şi creditoarea şi-a ales sediul în Iaşi (dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales). Nu are relevanţă faptul că mandatarul din România al creditorului are sediul în sectorul 6, de vreme ce sediul său ales este în Iaşi. Nu există mcîo dispoziţie legală care să impună alegerea de domiciliu (sub aspect procedural) într-un anumit loc (în speţa, sediul mandatarului).
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a cererii pentru considerentele care succed:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 20 aprilie 2007, încheiat între creditoarea SC C.E.B.R. SA şi debitorul H.Y.
Potrivit art. 641 alin. (1) C. proc. civ., republicat în anul 2015 „Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol de lege „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, tară citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
Textul legal reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza finala a dispoziţiilor legale evocate vizează situaţia în care sediul creditorului se află în străinătate, acesta având posibilitatea de a depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Acest text legal consacră posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.
Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu poate să se dezînvesteaseă, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, aceste dispoziţii regăsindu-se, de altfel şi în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.
În speţă, sediul creditoarei C.P. (G.) L.T.D. se alia în străinătate, aceasta având stabilit sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul iaşi, astfel cum rezultă din cererea de învestire cu formulă executorie (fila 7 din dosarul Judecătoriei Iaşi).
Creditoarea, exprimându-şi dreptul de opţiune consacrat de art. 116 C. proc. civ., a învestit cu soluţionarea cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, Judecătoria Iaşi, instanţă care, în raport de textele legale menţionate, are competenţa să soluţioneze o asemenea cerere.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de art. 641 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., republicat în anul 2015, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionarea a cererii de învestire cu formulă executorie formulată de C.P. (G.) L.T.D., în calitate de petentă-creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta-creditoare C.P. (G.) L.T.D., cu sediul ales în Iaşi, judeţul Iaşi, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2016.