Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 12/2016 AI generated

Damages claim against the State over judicial errors; appeal held inadmissible as barred by value threshold, prior stamp-duty annulment stands.

Case Number Decizia nr. 12/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the claimant's appeal (recurs) against the Court of Appeal's decision, which remains final and in force, thereby upholding the prior annulment of the underlying claim for failure to pay the stamp duty. The underlying dispute involved a claim for €200,000 in damages against the Romanian State for alleged judicial errors; the trial court had annulled the action as unstamped, and the Court of Appeal rejected the appeal as unfounded, findings that stand. Decisively, the Court reclassified the claimant's mislabeled "appeal in the interest of the law" as an ordinary appeal and held it inadmissible because, under Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code and Article 18(2) of Law No. 2/2013, decisions rendered in appeal on claims valued up to 1,090,000 lei (the claim here being approximately 900,000 lei) are final and not subject to appeal, so the challenge was barred.

Legislator headnote

AI generated

art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C; Damages claim against the State over judicial errors; appeal held inadmissible as barred by value threshold, prior stamp-duty annulment stands: The underlying dispute involved a claim for €200,000 in damages against the Romanian State for alleged judicial errors; the trial court had annulled the action as unstamped, and the Court of Appeal rejected the appeal as unfounded, findings that stand. Decisively, the Court reclassified the claimant's mislabeled "appeal in the interest of the law" as an ordinary appeal and held it inadmissible because, under Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code and Article 18(2) of Law No. 2/2013, decisions rendered in appeal on claims valued up to 1,090,000 lei (the claim here being approximately 900,000 lei) are final and not subject to appeal, so the challenge was barred.

Keywords

AI generated
action for annulment value in dispute actions for damages stamp duty standing to appeal judicial law

Cited Legislation

AI generated
art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013
În plus, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .în procesele pornite începând ca data intrării în vigoare a prezentei legi şi pană la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate și cererile prevăzute la art.
Art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C
Main ground for declaring the appeal inadmissible because the challenged decision was final.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C.

Main ground for declaring the appeal inadmissible because the challenged decision was final.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 17372/200/2014 la data de 11 august 2014 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galaţi prin A.J.F.P. Buzău obligarea acestuia ia plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru erorile judiciare săvârşite de instanţele judecătoreşti care, prin soluţiile pronunţate, l-au prejudicial pe reclamant.

Prin sentinţa nr. 715 din 16 ianuarie 2015 Judecătoria Buzău a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Buzău, raportat la faptul cu obiectul cererii îl constituie despăgubiri în suma de 100.000 euro, iar conform art. 94 pct. 1 din N.C.P.C., judecătoriile judecă în primă instanţa cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 259/114/2015.

La data de 27 februarie 2015 reclamantul şi a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească despăgubiri în sumă de 200.000 euro.

Faţă de această completare, la termenul din data de 16 martie 2015 instanţa a pus în vedere reclamantului să timbreze acţiunea cu suma de 12.492 lei având în vedere cursul euro la data modificării acţiunii.

Prin sentinţa nr. 446 din 4 mai 2015 Tribunalul Buzău, secţia civilă, a anulat, ca netimbrată, acţiunea, reţinând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul achitării taxei judiciare de timbru stabilită conform legii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept, solicitând ca fondul cauzei să fie judecat de Curtea de Apel Ploieşti, fără a mai fi înaintat dosarul Tribunalului Buzău.

Prin Decizia nr. 1286 din 24 septembrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în mod corect tribunalul a constatat că cererea nu a fost legal timbrată, sens în care în mod corect a prima instanţă a aplicat sancţiunea anulării cererii.

Instanţa de apel a constatat că nu se confirmă împrejurarea susţinută de reclamant cu prilejul judecării apelului, în sensul că nu i s-a comunicat cuantumul taxei de timbru datorate, întrucât din încheierea şedinţei publice din data de 16 martie 2015, reiese că acesta a fost legitimat personal, iar tribunalul i-a pus în vedere să timbreze cu suma de 12.492 Iei, rezultată în urma majorării pretenţiilor, şi, totodată, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a formula reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, dar şi de a solicita acordarea facilităţilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 514-515 N.C.P.C. reclamantul C.G., arătând că soluţia instanţei de apel este greşită şi neconformă legii, fiind pronunţată cu neluarea în considerare a probelor existente la dosar.

Învestită cu soluţionarea căii de atac. Înalta Curte a procedat, la data de 15 decembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta fund comunicat părţilor pentru a formula puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare şi nu s-au depus puncte de vedere fi raportul de admisibilitate.

Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 13 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) N.C.P.C., fără citarea părţilor.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil oricărei chestiuni, deşi reclamantul şi-a intitulat calea de atac „recurs în interesul legii", procedând la calificarea juridică a cererii cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că în realitate este vorba de calea extraordinară de atac a recursului astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 483 şi următoarele N.C.P.C., sens în care va analiza cauza din perspectiva acestui text legal.

Astfel, se reţine că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici" apeiuiui şi nici recursului.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .în procesele pornite începând ca data intrării în vigoare a prezentei legi şi pană la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate și cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de pună la 1.090.000 lei inclusiv."

Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale şi de valoarea pretenţiilor solicitate de reclamant prin acţiunea introductivă de instanţă;, respectiv, 200.000 euro (echivalentul a aproximativ 900.000 lei)„ se apreciară că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct, 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Faţă de cele arătate, criticile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a d analizate, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G., domiciliat în com. Cernăteşti, sat Fulga, judeţul Buzău, împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galaţi prin A.J.F.P. Buzău, cu sediul în Buzău, judeţul Buzău.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2016.