Annulment appeal inadmissible where court of appeal reclassified disputed procedural ground into erroneous application of law under Art. 306(3) Civil Procedure Code

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865. Reîncadrarea de către instanţa de recurs a motivului de recurs invocat de parte. Consecinţe

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestaţie în anulare

C. proc. civ. din 1865, art. 304 pct. 8, art. 306 alin. (3), art. 318 alin. (1) teza finală

Prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. permit instanţei să încadreze motivele de recurs indicate greşit de către recurent într-unul din motivele prevăzute de art. 304, dacă dezvoltarea acestora face posibilă o astfel de încadrare, instanţa de recurs nefiind obligată să pună în discuţia părţilor o eventuală încadrare greşită a motivelor de recurs şi modificarea acestei încadrări înainte de pronunţarea hotărârii.

Prin urmare, raportat la exigenţa acestor dispozitii legale, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ. nu poate fi primită în cazul în care instanţa de recurs a reîncadrat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent, apreciind că acesta nu este incident întrucât în dezvoltarea lui pârâtul a criticat în realitate aplicarea greşită a legii.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 660 din 26 februarie 2015

Prin decizia nr. 2044 din 04 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 364 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii B. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

În susţinerea motivului invocat contestatorul, după o prezentare detaliată a cursului judiciar al cauzei, a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivul de modificare a deciziei din apel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia contestatorului actul juridic dedus judecăţii în apel este reprezentat de cererea de chemare în judecată, în forma sa introductivă.

Contestatorul susţine că prin recursul formulat împotriva deciziei din apel a invocat şi motivat faptul că decizia recurată este nelegală şi netemeinică prin prisma faptului că instanţa de apel a schimbat înţelesul vădit şi neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii (cererea introductivă de chemare în judecată), însă, din eroare instanţa de recurs, direct prin decizie, a dispus recalificarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referindu-se la aplicarea greşită a legii.

Recalificarea dată de instanţă motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a operat direct în faza deliberărilor asupra fondului recursului, această operaţiune nefiind adusă la cunoştinţa părţilor şi, deci, nefiind pusă în discuţia contradictorie a acestora.

În opinia contestatorului omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra motivului de modificare a deciziei din apel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se subsumează motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ., drept pentru care solicită admiterea contestaţiei în anulare cu consecinţa anulării deciziei şi a rejudecării recursului.

În continuarea motivării contestatorul a reiterat argumentele privind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de SC C. SA şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC C. SA a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată şi menţinerea deciziei contestate ca temeinică şi legală.

Contestaţia în anulare de faţă a fost respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestator, în considerarea celor ce urmează:

În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.

Într-adevăr, prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ. stabilesc că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din aceste dispoziţii ale legii rezultă, cu claritate, că admisibilitatea unei contestaţii în anulare este condiţionată de omisiunea - ce trebuie să fie totală - a instanţei de a se pronunţa asupra unuia din motivele recursului, doar acesta putând fi sensul expresiei „…a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele …”.

Prin urmare, doar nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare şi, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei este de natură a face admisibilă contestaţia în anulare.

În cauza de faţă, contestatorul susţine că instanţa de recurs, prin „recalificarea” dată motivului prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., prin care a susţinut că instanţa de apel a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cererii de chemare în judecată în forma sa introductivă, a omis cercetarea motivului de recurs invocat.

Este de precizat că actul juridic dedus judecăţii din perspectiva pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. vizează sfera „actelor juridice” în categoria cărora se încadrează convenţiile şi orice acte juridice emanând de la o parte, iar cererea de chemare în judecată este un act procedural prin care se pune în mişcare acţiunea civilă şi se învesteşte instanţa cu soluţionarea acesteia.

Revenind la contestaţia în anulare, din analiza deciziei contestate, se constată că instanţa de recurs a răspuns motivului invocat apreciind că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în dezvoltarea motivului invocat, pârâtul a criticat în realitate aplicarea greşită a legii.

Astfel fiind, este evident că nu se poate vorbi despre o omisiune a instanţei de recurs de a efectua analiza cu privire la motivul invocat, iar soluţia instanţei de recurs de a considera inaplicabil în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin prisma argumentelor invocate de contestator, nu reprezintă o „recalificare”.

Totodată, este de reţinut că prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. permit instanţei să încadreze motivele de recurs indicate greşit de către recurent într-unul din motivele prevăzute de art. 304 doar dacă dezvoltarea acestora face posibilă o astfel de încadrare, instanţa de recurs nefiind obligată să pună în discuţia părţilor o eventuală încadrare greşită a motivelor de recurs şi modificarea acestei încadrări înainte de pronunţarea hotărârii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, raportat la exigenţa textului de lege arătat, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, faţă de împrejurarea că din considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanţa de recurs a răspuns motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că nu s-a omis analizarea vreunui motiv de recurs, contestaţia în anulare a fost respinsă.