Unpaid judicial stamp duty necessitating annulment of annulment appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment appeal as un-legalized, ordering the cancellation of the filing for failure to pay the mandatory judicial stamp duty, thereby leaving the prior decision of the High Court (which had dismissed the appellant's appeal as inadmissible) intact. The dispute involved a procedural challenge to a decision that rejected a revision request as inadmissible; specifically, the appellant had attempted to appeal a final, unappealable decision from the Court of Appeal, leading the High Court to initially reject the appeal on jurisdictional grounds before the appellant filed a subsequent annulment appeal. The decisive legal basis for the final outcome was Article 20 of Law No. 146/1997 on judicial stamp duties, which mandates the annulment of any request not paid with the required stamp, enforced in conjunction with Article 9 of Government Emergency Ordinance No. 32/1995.
Legislator headnote
AI generatedart. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 11 din Legea nr. 146/1997, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Unpaid judicial stamp duty necessitating annulment of annulment appeal: Înalta Curte, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, şi a reţinut că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile, respectiv Decizia civilă nr. 440/R de la 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, nesusceptibilă de un nou control judiciar specific căii de reformare, motiv pentru care prin Decizia nr. 736 din 5 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 258/43/201, a respins recursul, ca inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 1 iulie 2014 sub nr. 258/43/2014, revizuentul S.T. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 168/R din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţate în Dosarul nr. 39/43/2014.
Analizând cererea de revizuire formulată din perspectiva admisibilităţii acesteia, în raport de motivul invocat, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin Decizia nr. 440/R din 16 octombrie 2014 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T., împotriva Deciziei civile nr. 168/R din 6 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 39/43/2014.
Împotriva acestei decizii, revizuentul S.T. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 decembrie 2014.
Înalta Curte, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, şi a reţinut că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile, respectiv Decizia civilă nr. 440/R de la 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, nesusceptibilă de un nou control judiciar specific căii de reformare, motiv pentru care prin Decizia nr. 736 din 5 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 258/43/201, a respins recursul, ca inadmisibil.
Împotriva Deciziei nr. 736 din 5 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 258/43/2014, a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.T., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei şi respectiv 0,3 lei timbru judiciar în baza art. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată.
Având în vedere că partea nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 9 iunie 2015, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi va dispune anularea contestaţiei, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.T. împotriva Deciziei nr. 736 din 5 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 258/43/2014, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2015.
Procesat de GGC - NN