Revision lapses as perished after one year of unjustified inactivity

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus la 28 mai 2015, revizuentul B.N. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1198 din 9 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 322 pct. 2, 4, 5, 7 şi 8 C. proc. civ., arătând că motivele cererii vor fi depuse în termenul legal de 30 de zile.

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2014, constatându-se că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la dezbateri şi, nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Întrucât de la data suspendării, cererea de revizuire a stat în nelucrare mai mult de un an, sunt incidente dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează instituţia perimării.

Astfel, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi, orice cerere de reformare sau de revocare, se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.

Prin urmare, perimarea implică prezumţia de renunţare tacită îi părţii la judecată şi, constituie, totodată, o sancţiune a pasivităţii ei şi, vizează orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei cai de atac recurs, contestaţie, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum şi a oricăror persoane juridice.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut.

În cauză, se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării şi, se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Perimarea este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanţi sau pârâţi, foloseşte şi celorlalţi. Perimarea se constată din oficiu sau la cerere şi are ca efect stingerea procesului, fără a stinge însă dreptul la acţiune, care poate fi exercitat cât timp nu este prescris.

Curtea Constituţională prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 25/17.01.2002 a statuat că „perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii.”

Cum, în cauză de la data suspendării judecăţii respectiv din 24 octombrie 2014, nici una din părţi nu a depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii şi, că de la data ultimului act procedural din 24 octombrie 2014, a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ. şi, nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. N. împotriva deciziei nr. 1198 din 9 aprilie 2014, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. împotriva deciziei nr. 1198 din 9 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2015.