State appeal inadmissible; moral damages award trimmed for wrongful detention stands.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 23 iulie 2015, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în sinteză, faptul că reclamantul nu a dovedit elementele raportului de răspundere juridică delictuală, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, precum şi raportul de cauzalitate şi nici nu a indicat dispoziţiile legale pe care se întemeiază cererea sa.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2014, sub nr. 2131/104/2014, pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul M.T. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia să-i plătească suma de 500.000 RON, reprezentând daune morale pentru reţinerea şi lipsirea de libertate pe nedrept.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 538, 539, 540 şi 541 noul C. proc. civ., art. 3 din Legea nr. 303/2004 şi art. 3 din Protocolul 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Prin sentinţa nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2131/104/2014, a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării cererii de către reclamantul M.T.

A fost obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului M.T. despăgubirii civile în sumă de 50.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON către reclamant.

Prin decizia nr. 2658 din 3 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul M.T. împotriva sentinţei nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă. A fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt şi apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi, pe cale de consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt la plata de despăgubiri civile în cuantum de 7000 RON, în loc de 50.000 RON. Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, la data de 23 iulie 2015.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

În temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...), în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare (...). De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Faţă de dispoziţiile legale mai sus-menţionate, fiind vorba despre un litigiu privind repararea unui prejudiciu cauzat prin erori judiciare, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2015, decizia nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt împotriva deciziei civile nr. 2658 din 03 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.