Partition claim over inherited land and building assigned to decedent's-last-domicile court on exclusive succession jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 10 februarie 2014, reclamanţii O.M. şi O.A.P. au chemat în judecată pe pârâţii C.B.A. şi O.A.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună ieşirea din indiviziune prin formarea de loturi în raport de cotele părţi ce revin fiecărui coproprietar asupra următoarelor imobile: 11,12 ha teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, conform titlului de proprietate din 22 martie 2002 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinţi; 29,45 ha teren arabil situat pe raza comunei Pristol, judeţul Mehedinţi, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003, imobilul teren şi construcţie situat în Drobeta Turnu Severin, str. M.A. nr. 61, compus din teren intravilan în suprafaţă de 186,30 mp, ocupat de construcţie şi 147,20 mp neocupat şi 50 ha teren arabil situat pe raza comunei Pristol, judeţul Mehedinţi, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003.

S-au evaluat provizoriu bunurile imobile menţionate, în vederea stabilirii timbrajului la suma de 300.000 RON.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 669, 670, 676 şi 979 şi urm. noul C. proc. civ.

La data de 26 mai 2014, pârâţii au depus cerere reconvenţională, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanţii şi cu Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinţi, Comisia Locală de Fond Funciar Pristol, I.G. şi I.M., să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 14 martie 2003, eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinţi, cu privire la suprafaţa de 29 ha 4500 mp, situată în extravilanul comunei Pristol, judeţul Mehedinţi, tarla XX, parcela AA şi modificarea acestuia în sensul de a înlătura menţiunea cu privire la O.G., ca moştenitor al lui O.G.I., de pe urma căruia a avut loc reconstituirea. S-a solicitat, totodată, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate din 14 martie 2003, cu privire la suprafaţa de 50 ha, situată în extravilanul comunei Pristol, judeţul Mehedinţi, tarlaua YY, parcela BB şi tarlaua ZZ, parcela CC şi modificarea acestuia în sensul de a se înlătura menţiunea cu privire la O.G., ca moştenitor al lui O.G.I., de pe urma căruia a avut loc reconstituirea.

S-a precizat că pârâta I.M. are calitate procesuală pasivă doar în ce priveşte acest capăt de cerere.

La data de 27 iunie 2014, reclamanţii O.M. şi O.A.P. au formulat cerere de modificare a acţiunii introductive, în sensul lărgirii cadrului procesual pasiv referitor la ieşirea din indiviziune cu privire la terenul arabil în suprafaţă de 50 ha, situat pe raza comunei Pristol, judeţul Mehedinţi, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003, solicitând citarea în calitate de pârâtă a numitei I.M., moştenitoare a defunctului M.S., persoană care a cumpărat cota parte indiviză din suprafaţa de 50 ha situată pe raza comunei Pristol, de la numita U.M.V.

La data de 7 iulie 2014, pârâta I.M. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând, în contradictoriu cu reclamanţii, cu pârâţii iniţiali şi cu pârâtul I.G., ieşirea din indiviziune asupra terenului cu vegetaţie forestieră, în suprafaţă de 2 ha, situat în comuna Gruia, cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010, precum şi asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 10 ha, situat pe teritoriul comunei Pristol, cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010.

Prin sentinţa civilă nr. 3261 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei O.C., decedată la 2 ianuarie 2005, care a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, Ş.G., nr. 122, sector 4, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 8311 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, irevocabilă şi, prin urmare, intrată în puterea lucrului judecat.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 117 şi 118 C. proc. civ., reţinându-se că, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.

S-a apreciat că, deşi cererile incidentale formulate ar atrage competenţa altor instanţe, acestea se judecă de instanţa competentă pentru soluţionarea cererii principale, în temeiul art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, investită ca urmare a declinării, a invocat la termenul de judecată din 27 ianuarie 2015 excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 27 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului.

Prin considerentele sentinţei menţionate, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 117 noul C. proc. civ. şi art. 129 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., în speţă se regăseşte ipoteza competenţei teritoriale exclusive neexistând posibilitatea pentru părţi de a stabili ca litigiul să fie soluţionat de către o altă instanţă, instanţa judecătorească competentă fiind instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Examinând conflictul negativ de competenţă, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 22 octombrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) noul C. proc. civ., va stabili că în speţă competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 118 noul C. proc. civ., cererile privitoare la moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

Textul de lege menţionat reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula de competenţă prevăzută de art. 14 C. proc. civ. 1865. Raţiunea acestei norme rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 954 alin. (2) noul C. proc. cvi. În raport de acest loc se efectuează procedura succesorală notarială ori pe cale judecătorească, ceea ce facilitează administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile succesorale.

Cererile de ieşire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală, cum este cazul prezentei acţiuni, se includ în domeniul de aplicare al art. 118 noul C. proc. civ., în condiţiile în care art. 117 noul C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune. Întrucât art. 117 nu distinge, este lipsit de relevanţă dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea.

Art. 118 alin. (1) noul C. proc. cvi. are în vedere cererile în materie de moştenire formulate „până la ieşirea din indiviziune”, fiind aplicabil şi în situaţia în care în masa succesorală se regăsesc şi imobile situate în altă circumscripţie decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului.

Cât priveşte cererile incidentale, respectiv cererile reconvenţionale, cât şi cererile de atragere în proces a terţilor, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate cu cererea principală, se supun regulii prevăzute de art. 30 alin. (6) şi art. 123 noul C. proc. civ. Prin urmare, în cazul acestora operează prorogarea legală a competenţei care, în mod normal ar fi de competenţa altei instanţe decât cea investită cu soluţionarea cererii principale.

Pentru aceste considerente, având în vedere că acţiunea vizează partajarea bunurilor rămase la decesul defunctei O.C., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Ş.G. nr. 122, sector 4, se va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIBE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2015.