Jurisdiction for transfer of civil case governed by 2010 Code of Civil Procedure following post-2013 counterclaim
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of material jurisdiction raised ex officio and declined to hear the case, transferring competence to the Bucharest Court of Appeal (Ploiești Court of Appeals). The dispute concerned a request for the transfer of a civil case from the Ploiești Court of First Instance, which the petitioners argued should be governed by the 1865 Code of Civil Procedure due to its origin from an earlier procedural history; however, the court determined that the underlying claim was a counterclaim filed after the entry into force of Law No. 134/2010. Relying on Article 24 and Article 142(1) of Law No. 134/2010, the court held that the new procedural law applies to claims filed after its effective date, rendering the jurisdiction of the Court of Appeal competent for transfer requests involving courts of first instance, thereby establishing that the petitioners' attempt to apply the 1865 Code was unfounded and the High Court lacked jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 142 alin. (1) C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 134/2010, art. 131 din Legea nr. 134/2010, art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010; Jurisdiction for transfer of civil case governed by 2010 Code of Civil Procedure following post-2013 counterclaim: Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare„.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Urmare a disjungerii dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2764/1/2015 prin încheierea din 30 septembrie 2015, a fost format prezentul dosar având ca obiect cererea petenţilor G.E.A. şi G.D.A. de strămutare a judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 9811/281/2015 al Judecătoriei Ploieşti. În susţinerea cererii de strămutare, aceştia au invocat dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Examinând cererea de strămutare, în raport de excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 20 mai 2015, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apei dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau im tribunal din circumscripţia acesteia". Or, în prezenta cauză, petenţii solicită strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 9811/281/2015 al Judecătoriei Ploieşti.
În ceea ce priveşte susţinerea petenţilor potrivit căreia în cauză ar fi incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, motivat de faptul că Dosarul nr. 9811/281/2015 al Judecătoriei Ploieşti a cărui strămutare se solicită, a rezultat ca urmare a disjungerii unei cereri de intervenţie formulată în anul 2012 în cadrul Dosarului nr. 5104/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare„.
Prin urmare, din interpretarea gramaticală a textului legal redat rezultă că legiuitorul a înţeles să aplice noile dispoziţii procedurale exclusiv proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, respectiv numai cererilor de chemare în judecată şi executărilor silite înregistrate pe rolul instanţelor de judecată ulterior datei de 15 februarie 2013.
Cererea ce a făcut obiectul disjungerii era cererea reconvenţională depusă de pârâţii D.G., G.D.A. şi G.A.E., la data de 12 februarie 2015, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Împrejurarea că s-a dispus disjungerea şt a cererii de intervenţie principală formulată de G.A.I. anterior, nu poate avea drept consecinţă aplicarea normelor C. proc. civ. de la 1865, aceasta păstrându-şi caracterul de cerere accesorie.
Ca urmare, litigiul în integralitatea sa este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar cererile incidentale, cum este cererea de strămutare, este guvernată de aceleaşi norme de procedură.
Înalta Curte, prin raportare la dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţii G.E.A. şi G.D.A., privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9811/281/2015 al Judecătoriei Ploieşti, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţii G.E.A. şi G.D.A., privind strămutarea, cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9811/281/2015 al Judecătoriei Ploieşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2015.