Aggravated theft sentencing: mandatory reduction below the three-year minimum under special mitigating circumstances

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 33 din 5 februarie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat pe inculpatul S.C.E. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art .208 C. pen. raportat la art. 209 lit. e) și g) din același cod, cu aplicarea art. 74, a art. 76 lit. c) și a art.13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.d și e C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 6 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 din același cod.

Pe latură civilă, s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.S.V., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că, în seara zilei de 18 martie 2001, inculpatul, militar în termen aflat într-o permisie în comuna natală, în timp ce partea civilă încerca să aplaneze un conflict iscat între doi consăteni aflați în stare de ebrietate, i-a sustras geaca și un telefon mobil.

Apelurile declarate de partea civilă și de inculpat împotriva sentinței, au fost respinse prin decizia nr. 26 din 3 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel.

Această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.

Împotriva sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițe a declarat recurs în anulare, considerând că ambele hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea legii, respectiv inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă situată în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 76 alin. (1) C. pen., „în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă, după cum urmează: ... c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni....”

În cauză, instanța, la stabilirea și individualizarea pedepsei, a reținut în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., respectiv conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii, constând din cooperarea în ambele faze ale procesului penal.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, aceea de furt calificat prevăzută de art. 208 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) din același cod, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, acestea fiind limitele speciale stabilite la data săvârșirii faptei (martie 2001).

În cauză, reținându-se circumstanțe atenuante, potrivit art. 76 lit. ) C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită trebuia coborătâ sub limita minimă de 3 ani.

Aplicând pedeapsa de 4 ani închisoare, instanța a nesocotit dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen.

În aceste condiții, în acord cu prevederile art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, se reține că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare corespunde gradului de pericol social al faptei, respectiv aceasta a adus atingere patrimoniului persoanei vătămate, împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, participanții erau în stare de ebrietate, dar și persoanei inculpatului, fără antecedente penale și sincer pe parcursul procesului penal.

În aceeași ordine de idei, stabilind ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe termen de încercare de 5 ani și 6 luni, acestea sunt de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 4141 din C. proc. pen. cu referire la art. 38515 pct.2 lit. d) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 33 din 5 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr. 26 din 3 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul S.C.E.

Casează hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 861 C. pen. și stabilește termenul de încercare pe o durată de 5 ani și 6 luni, în condițiile stabilite de instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2004.