Peremption of a petition for revision due to one-year procedural inactivity after suspension

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 27 noiembrie 2013, reclamanta B.M.M. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 7657 din 3 septembrie 2013 pronunţată de această instanţă, susţinând că este contrară altor decizii, respectiv nr. 6224, nr. 6225, nr. 6226 şi nr. 6223 din 06 iunie 2013 şi nr. 5343 din 21.05,2013, toate pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 9210 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice invocate de revizuentă au fost pronunţate de această instanţă, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 noiembrie 2013.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

La data de 18 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de revizuire, fixându-se termen de judecată la 25 septembrie 2015.

Analizând aceasta excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Acesta este şi cazul în speţă, întrucât, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 11 aprilie 2014, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, tară să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 14 aprilie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza i C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE»

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta B.M.M. împotriva deciziei nr. 7637 din 3 septembrie 2013 a Curţii de Apei Craiova, secţia l civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2015.