Extraordinary revision of contradictory judgments dismissed as late-filed under Civil Procedure Code deadlines

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată Ia data de 28 aprilie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia 1 civilă, sub nr. 1642/1/2015, petentul C.R.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii D.G.A.F., fosta G.F., SC C.N.T.A.R.T. SA, SC R.H. SA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.R., prin M.A.E., prin A.G., S.R., prin M.F.P., S.R., prin C.S.M., S.R., prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi S.R. prin M.J., anularea deciziei nr. 1933 din 03 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 8286/1/2010, hotărâre care este potrivnică deciziei nr. 596/2015 pronunţată de aceeaşi instanţă.

În motivare, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 596 din 24 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul formulat împotriva deciziei nr. 301/ A din 25 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constatând că este inacceptabil ca statul român să nu îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin ratificarea C.E.D.O.L.F. De asemenea, a precizat că este inadmisibil ca nicio persoană să nu răspundă pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile, care, în dreptul intern, trebuiau să fie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ.

Prin decizia supusă revizuirii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre care nu poate fi pusă în aplicare, producând, prin tergiversarea cauzei, noi prejudicii statului, care a fost pus în întârziere pentru neexecutarea obligaţiei, la data de 21 mai 2011.

Petentul a arătat, de asemenea, că instanţa a refuzat stabilirea cadrului procesual ai pricinii şi a dispus citarea unor părţi care nu aveau dreptul legal de a reprezenta statul, a cărui calitate procesuală nu poate fi schimbată în faza executării silite a hotărârii. De asemenea, din punctul său de vedere, instanţa, în mod greşit, a pronunţat în cauză încheieri, care nu puteau ti atacate pe cale separată. După pronunţarea deciziei supuse revizuirii, dosarul a fost înaintat Tribunalului Bucureşti, care a dispus disjungerea unor capete de cerere, aspect ce a generat formarea mai multor dosare, motiv pentru care nicio instanţă nu a putut să stabilească cu claritate care este, de fapt, hotărârea în raport de care cererea de revizuire a fost declinată, spre soluţionare, în favoarea tribunalului.

Aserţiunile revizuentului au vizat şi faptul că în litigiul ce a avut ea obiect cererea de revizuire finalizată cu hotărârea atacată, Agentul Guvernamental, ca reprezentant al statului, a fost introdus în cauză doar după ce s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, deşi acesta avea atribuţii recunoscute de lege pe plan intern şi internaţional.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 8286/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulată împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în contradictoriu cu intimaţii G.F., SC C.N.T.A.R.T. SA şi SC R.H. SA, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (l) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte a reţinut că, în cauză, este competent să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, întrucât decizia din 14 septembrie 2010 a C.E.D.O., de care petentul s-a prevalat în susţinerea cererii de revizuire, a fost pronunţată în legătură cu o hotărâre a acestei instanţe. De asemenea, Înalta Curte a constatat că împrejurarea prin care revizuentul solicită retractarea încheierilor, sentinţelor şi deciziilor enumerate la dosar nu atrage, în niciun fel, competenţa acesteia în raport de prevederile legale, indicate ca şi temei juridic al cererii de revizuire.

Înalta Curte, examinând, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire, invocată de petentul C.R.D., urmează să o respingă, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire formulată de petent este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi vizează decizia civilă nr. 1933 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Potrivit art. 323 C. proc. civ., competenţa soluţionării cererii de revizuire revine Instanţei a cărei hotărâre se atacă.

Din această perspectivă, în condiţiile în care cererea de revizuire vizează decizia nr. 1933 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată in calea de atac a revizuirii, este de reţinut că, potrivit textului legal mai sus evocat, competenţa materială în ceea ce priveşte revizuirea hotărârii anterior menţionate revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de petentul C.R.D., Înalta Curte constată că argumentele invocate în susţinerea acesteia de către revizuent nu conduc fa identificarea unei veritabile apărări. Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că revizuentul nu poate formula excepţii cu privire la propria cerere de revizuire, acest drept procedural fiind recunoscut numai intimaţilor. De altfel, posibilitatea formulării unei astfel de excepţii privind cererea de revizuire este condiţionată de justificarea interesului în susţinerea acestui mijloc de apărare, situaţie care nu se regăseşte în cauză prin prisma calităţii procesuale a celui ce o invocă. Drept consecinţă, excepţia de inadmisibilitate invocată de revizuent va fi respinsă.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulată, Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 alin. (l) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Dispoziţiile art. 324 alin. (l) pct. l C. proc. civ., stipulează că termenul de exercitare a revizuirii, în acest caz, este de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când acestea au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare.

În cauză, petentul C.R.D. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

În raport de aspectele mai sus menţionate şi de dispoziţiile legale incidente, care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie promovată revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că decizia vizată a fost pronunţată la 3 martie 2011, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de petent la data de 28 aprilie 2015, conform vizei aplicate pe cererea de revizuire de registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin prisma dispoziţiilor reglementate de art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la data de 3 aprilie 2011, calculat în raport de prevederile art. 101 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.R.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge excepţiile de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de inadmisibilitate, invocate de revizuent.

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.R.D. împotriva deciziei nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.