Inadmissibility of appeal against final decision dismissing retrial motion under Article 432(4) Code of Criminal Procedure

Asupra apelului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2633 din 19 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1346/59/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr.15/PI din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 mai 2015.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în discuţie, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a II-a combinat cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelant.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, reţine următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de contestație în anulare ca inadmisibilă este definitivă, legiuitorul prevăzând posibilitatea de exercitare a căii de atac doar împotriva sentinței pronunțate după analiza admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare.

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevedea posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, faţă de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, petentul A.P.G. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petent împotriva deciziei penale nr. 2633 din 19 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1346/59/2013.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A.P.G. împotriva deciziei penale nr.2633 din 19 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1346/59/2013.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2015.