Appeal inadmissible against final decision rejecting annulment challenge without admissibility review

Asupra apelului de faţă

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 49 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 4143/1/2014 a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.F., împotriva încheierii nr. 271/RC din data de 23 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 110/331/2014/a1.

Raportat la dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, a constatat că prezenta contestaţie în anulare nu a fost formulată în termenul legal, fiind formulată în data de 26 noiembrie 2014, deşi ultima zi în care petenta V.F. ar fi putut formula în termenul legal contestaţia era data de 3 noiembrie 2014.

Totodată, examinând cererea de contestaţie în anulare formulată de petenta V.F., prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că aceasta a invocat formal dispoziţiile prevăzute de art. 426 alin. (1) C. proc. pen., argumentele acesteia neputând fi circumscrise acestui text de lege.

De asemenea s-a reţinut că încheierea contestată nu a soluţionat fondul cauzei fiind pronunţată într-o cale extraordinară de atac, ceea ce face ca şi din această perspectivă cererea să fie inadmisibilă.

Prin urmare, având în vedere consideraţiile de mai sus şi apreciind că susţinerile petentei V.F. nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres de art. 426 C. proc. pen. Înalta Curte, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.F.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea V.F. a formulat apel, la data de 12 octombrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 octombrie 2015, sub nr. 757/1/2015, fiind fixat termen la data de 17 aprilie 2015.

Prin încheierea nr. 1308 din data de 25 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 757/1/2015 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului spre soluţionare completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că petenta V.F. a formulat cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de Înalta Curte, secţia penală, în calea de atac a contestaţie în anulare.

Faţă de această împrejurarea, s-a constatat că cenzurarea prezentei căi de atac nu poate fi realizată de un complet de judecată din cadrul secţiei penale, motiv pentru care a trimis cauza spre soluţionare completului de 5 judecători al Înaltei Curţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curţi la data de 13 octombrie, sub nr. 3713/1/2015, fiind fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2015.

Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă (...), dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, şi anume admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen.

Aşadar, dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speţei, nefiind depăşit momentul procedural al admisibilităţii în principiu.

Se constată, aşadar, că apelanta contestatoare a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta contestatoare V.F. împotriva deciziei penale nr. 49 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4143/1/2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta contestatoare V.F. împotriva deciziei penale nr. 49 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4143/1/2014.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2015.