Inadmissible appeal against final criminal judgment: violation of the unity of appellate remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the appeal filed by the petitioner against a final decision of the five-judge panel, ordering the appellant to pay 100 RON in judicial costs, thereby upholding the previous decision that had similarly dismissed the prior appeal. The dispute involved a repeated attempt by the petitioner to challenge final criminal judgments, specifically an appeal lodged against a decision from the five-judge panel which had itself dismissed an earlier appeal directed at a criminal sentence from the Penal Section. The court held that the appeal was inadmissible because it was directed at a final criminal judgment not susceptible to ordinary or extraordinary appellate review, violating the coherence of the appellate system and the principle of the unity of legal remedies under the Code of Criminal Procedure and the Constitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 408 alin. (1) C. proc. pen, art. 408 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissible appeal against final criminal judgment: violation of the unity of appellate remedies: The dispute involved a repeated attempt by the petitioner to challenge final criminal judgments, specifically an appeal lodged against a decision from the five-judge panel which had itself dismissed an earlier appeal directed at a criminal sentence from the Penal Section. The court held that the appeal was inadmissible because it was directed at a final criminal judgment not susceptible to ordinary or extraordinary appellate review, violating the coherence of the appellate system and the principle of the unity of legal remedies under the Code of Criminal Procedure and the Constitution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible because it was directed against a final decision not susceptible to ordinary appeal.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra cererii de apel de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 109 din 14 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015 a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, hotărârea fiind definitivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecători, a constatat că prin sentinţa penală nr. 266 din 19 septembrie 2014, definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, a respins, ca inadmisibil apelul declarat de petenta I.M. împotriva sentinței penale nr.194/F din 22 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat un nou apel petenta I.M., la data de 29 septembrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, sub nr. 3532/1/2015.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de petentă împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, definitivă, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015, decizie prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentă împotriva deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală.
Instanţa constată că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015.
Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2015.