Appeal against a final judgment inadmissible: finality bars ordinary appeal under Code of Criminal Procedure

Asupra cererii de apel de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 77 din data de 15 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători penal, în Dosarul nr. 2085/1/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de apelanta I.M. împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 18 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1280/1/2015.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulată de I.M., reţinându-se că, deşi cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, aceasta nu cuprinde motivele, cazul de revizuire pe care se întemeiază şi mijloacele de probă pe care se sprijină.

În aceste condiţii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că cererea de revizuire a fost formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 459 alin. (3) lit. b) şi lit. c) C. proc. pen., sancţiunea fiind cea prevăzută de art. 459 alin. (5) C. proc. pen., respectiv inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea I.M. a formulat apel, la data de 29 iunie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, la data de 29 iunie 2015, sub nr. 2586/1/2015, fiind fixat termen la data de 12 octombrie 2015.

Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de către I.M., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 77 din 15 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 2085/1/2015.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuienta I.M. împotriva deciziei penale nr. 77 din 15 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr.2085/1/2015.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta petentă va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 77 din 15 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr.2085/1/2015.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2015.