Inadmissibility of appeal against cassation decision on annulation of criminal judgment

Asupra cererii de apel de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 298 din 28 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 3584/1/2013, definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de către contestatorul I.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1765 din 24 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 4305/2/2010 al aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul I.R.L. la data de 3 februarie 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, sub nr. 2255/1/2015.

Examinând cererea de apel cu prioritate prin prisma admisibilităţii sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului.

Per a contrario, împotriva unei decizii pronunţate în judecarea unei contestaţii în anulare, legea nu prevede nicio cale de atac.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul I.R.L. împotriva deciziei penale nr. 298 din 28 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de apelant privind decizia penală nr. 1765 din 24 mai 2013, pronunţată în recurs de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 4305/2/2010.

Din coroborarea textelor de lege celor mai sus arătate cu actele şi lucrările dosarului, rezultă că legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva deciziei penale atacate în prezenta cauză.

Ca urmare, apelul declarat este de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 şi art. 432 alin. (4) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de I.R.L. împotriva deciziei nr. 298 din 28 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 140 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul I.R.L. împotriva deciziei nr. 298 din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013.

Obligă apelantul la plata sumei de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2015.