Extradition to the US: Application of Law 302/2004 as common law for maintaining provisional arrest when the specific treaty is silent on detention limits.

Extrădare. Menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- extrădare

Legea nr. 302/2004, art. 52 alin. (3)

Legea nr. 111/2008

În ipoteza extrădării unei persoane în Statele Unite ale Americii, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare şi hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege, dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 constituind dreptul comun şi fiind aplicabile în condiţiile în care Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, nu conţine dispoziţii privind menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1490 din 6 noiembrie 2015

Prin sentinţa nr. 145 din 30 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 13 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea formulată de Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii privind extrădarea în vederea judecării lui A., în dosarul nr. 14 CR 217 al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.

S-a dispus predarea persoanei extrădate autorităţilor judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a lui A. în vederea extrădării.

În baza art. 57 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că A. a fost reţinut de procuror pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23.15, arestat provizoriu anterior primirii cererii de extrădare pentru 60 de zile, de la 13 august 2015 şi până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv şi arestat provizoriu în cursul soluţionării cererii de extrădare pentru o perioadă de 30 de zile, de la 9 octombrie 2015 la 7 noiembrie 2015, inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au formulat contestaţie procurorul şi persoana extrădabilă A.

Examinând contestaţiile prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor de legalitate şi temeinicie invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 111/2008, precum şi ale Legii nr. 302/2004, în situaţiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autorităţile americane.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă A. este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 C. pen.; al infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută în art. 360 C. pen. şi al infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăzută în art. 365 C. pen.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite condiţiile relative la pedeapsa prevăzută de lege, atât de legea statului solicitant, cât şi de legea statului solicitat.

Împrejurarea că persoana extrădabilă este cetăţean român nu constituie un impediment la extrădare, în raport cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 111/2008.

Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin necompetenţa autorităţilor americane şi lipsa probelor de vinovăţie care să o susţină nu sunt fondate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condiţiilor de formă şi fond pentru luarea măsurii în condiţiile Legii nr. 302/2004, prezenta instanţă neavând competenţa de a analiza probele privind vinovăţia sau competenţa statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.”

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4-7 din Legea nr. 111/2008.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai notează că, deşi persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare şi predarea sa către autorităţile americane, opoziţia sa la extrădare nu s-a întemeiat pe niciunul din cazurile expres prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii. Motivele au vizat exclusiv situaţia familială a persoanei extrădabile, împrejurare care nu justifică, în lumina dispoziţiilor legale aplicabile în materie, respingerea cererii de extrădare.

Însă, constatând că instanţa de fond nu a reţinut în dispozitivul hotărârii contestate principiul specialităţii cu privire la persoana extrădabilă, aspect invocat atât de reprezentantul Ministerului Public, cât şi de persoana extrădabilă, prin apărătorul său ales, cu prilejul susţinerii orale a contestaţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a complini hotărârea atacată sub acest aspect.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca neîntemeiate criticile privind lipsa de temei legal a soluţiei de menţinere a arestului provizoriu în vederea predării persoanei extrădabile.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile legii speciale aplicabile în relaţiile cu statul solicitant, respectiv Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, prevăd doar perioada maximă a arestării provizorii.

Se retine în acest sens că, întrucât instituţia menţinerii arestului provizoriu în vederea predării către autorităţile americane nu este reglementată prin legea specială - Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, se au în vedere sub acest aspect dispoziţiile Legii nr. 302/2004 care constituie dreptul comun în materie.

Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea extrădării nu trebuie să depăşească 180 de zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autorităţile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport cu data rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră un termen maxim de 30 de zile de la data convenită pentru predare, fără a fi preluată.

De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca întemeiată critica procurorului privind omisiunea instanţei de fond de a reţine în dispozitivul hotărârii atacate durata stării de arest provizoriu, în raport cu dispoziţiile legale amintite, sens în care, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile extrădării, în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se impune menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate A.

Cu privire la solicitarea apărării de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puţin restrictivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cauză, se impune menţinerea arestării provizorii a persoanei extrădabile, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru predarea persoanei extrădabile şi, aşa cum s-a arătat mai sus, persoana extrădabilă urmează a fi predată autorităţilor judiciare americane.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţiile formulate de procuror şi de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei nr. 145 din 30 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, a dispus predarea persoanei extrădabile autorităţilor judiciare americane cu respectarea principiului specialităţii, iar în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a menţinut starea de arest provizoriu a lui A. în vederea extrădării, până la predarea acestuia autorităţilor americane.