Abuse in office: illegal sentencing below statutory minimum without mitigating circumstances triggers cassation and substitution of conditional suspension with suspension under supervision

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dacă instanţa de apel a stabilit pentru infracţiuni concurente pedepse situate sub limita minimă specială prevăzută în Codul penal anterior, aplicabil în cauză ca lege penală mai favorabilă, în condiţiile în care nu a reţinut circumstanţe atenuante.

În această ipoteză, dacă instanţa de apel a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, iar noua pedeapsă rezultantă, aplicată în recurs în casaţie pe baza pedepselor stabilite la nivelul limitei minime speciale prevăzute în Codul penal anterior, nu întruneşte condiţia prevăzută în art. 81 alin. (2) C. pen. anterior, dar întruneşte condiţia prevăzută în art. 861 alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 404/RC din 15 decembrie 2015

Prin sentinţa penală nr. 144 din 25 iunie 2013, Tribunalul Vaslui, între altele, a achitat pe inculpatul A., pentru fiecare din cele două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute şi pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Prin decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B. şi C., precum şi apelurile declarate de inculpaţii D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui.

Au fost admise apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi partea civilă Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui, care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi în latură civilă. Au fost extinse efectele apelului declarat de Agenţia Domeniilor Statului şi cu privire la partea responsabilă civilmente Prefectura Vaslui.

În rejudecare, instanţa a decis, între altele, condamnarea inculpatului A. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei a fost interzisă inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Inculpatul A. a fost obligat în solidar cu inculpaţii D. şi E. să plătească părţii civile Agenţia Domeniilor Statului despăgubiri civile în sumă de 31.690 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, admis în principiu prin încheierea nr. 280/RC din 22 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

Examinând recursul în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior (două fapte), iar prin decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca urmare a admiterii apelului declarat de Ministerul Public, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru fiecare infracţiune.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost suspendată condiţionat.

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 sancţionau cu închisoarea de la 3 la 5 ani infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Prin urmare, observând că pentru fiecare infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a stabilit pedepse nelegale, în condiţiile în care acestea puteau fi coborâte sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reţinerii circumstanţelor atenuante.

Apărarea a încercat să explice cuantumul mic al pedepselor prin aceea că, în considerentele deciziei, s-a făcut vorbire de atitudinea sinceră a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, într-adevăr, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanţa de apel a justificat alegerea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiţionată, tocmai prin prisma atitudinii procesuale avute pe parcursul procesului penal, precum şi a lipsei antecedentelor penale.

Dacă judecătorul ar fi avut intenţia de a reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, atunci, potrivit dispoziţiilor art. 79 C. pen. anterior, trebuiau să fie indicate în decizie împrejurările care constituie circumstanţe atenuante; motivarea reţinerii acestora prin referire la probe şi încadrarea fiecărei împrejurări care constituie circumstanţă atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen. anterior sunt obligatorii.

Or, judecătorul s-a limitat a menţiona anumite împrejurări care doar justifică modalitatea de executare a sancţiunii şi nicidecum cuantumul pedepsei aplicate.

Întrucât instanţa de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar şi faţă de împrejurarea că instanţa de apel, în urma stabilirii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului, s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special de 3 ani, pentru fiecare infracţiune de abuz în serviciu.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, se reţine că dispoziţiile Codului penal anterior, lege penală mai favorabilă astfel cum a decis instanţa de control judiciar, nu permit suspendarea condiţionată a executării pedepsei în situaţia în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracţiuni este de 3 ani închisoare (art. 81 alin. 2 C. pen. anterior).

Ca atare, instanţa va modifica modalitatea de executare a pedepsei şi va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. anterior.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casat, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi a făcut aplicarea art. 863 C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.