Reconciliation Annuls Conviction for Instigating Aggravated Theft; Proceedings Ceased

Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. Împăcare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

C. pen., art. 231

C. proc. pen., art. 426 lit. b)

Dacă inculpatul, care nu se află în niciuna dintre ipotezele prevăzute în art. 231 alin. (1) C. pen., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) C. pen., deşi existau probe cu privire la împăcare - cauză de încetare a procesului penal - este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 231 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228 (furt), art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) (furt calificat) şi art. 230 (furt în scop de folosinţă), împăcarea înlătură răspunderea penală.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 828 din 12 iunie 2015

Prin decizia nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, cu privire la inculpatul A., s-a admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

S-a casat, în parte, decizia atacată şi, în parte, sentinţa nr. 302 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, în infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prevăzută în art. 48 raportat Ia art. 32 alin. (1) şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prevăzută în art. 48 raportat Ia art. 32 alin. (1) şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. anterior, în infracţiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi s-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute în art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a pus în vedere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Totodată, i-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. 302 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, între altele, în baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Prin decizia nr. 345/A din 7 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, între altele, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a admis, în parte, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 302 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală şi s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată prin sentinţa penală apelată, precum şi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în loc de interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. anterior.

Împotriva ambelor hotărâri, între alţii, a declarat recurs inculpatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, casarea ambelor hotărâri şi încetarea procesului penal ca urmare a împăcării.

Instanţa de control judiciar a constatat ca fiind fondate în parte criticile, în sensul că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală nouă şi, ca atare, pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune s-a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat, s-a arătat că nu poate fi acceptată critica privind încetarea procesului penal şi pentru această infracţiune, dat fiind faptul că o asemenea soluţie poate fi dispusă, în raport cu dispoziţiile art. 231 C. pen., numai atunci când furtul a fost săvârşit de un membru al familiei, un minor în paguba tutorelui, respectiv de persoana care locuieşte împreună cu persoana vătămată, cerinţă care în speţa analizată nu este îndeplinită.

Astfel, s-a reţinut că ori de câte ori împăcarea înlătură răspunderea penală, legea o arată în mod expres în norma de incriminare - astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 244 C. pen. (înşelăciunea), art. 245 C. pen. (înşelăciunea privind asigurările); or, în dispoziţiile art. 229 C. pen., această cauză exoneratoare de răspundere penală nu este prevăzută.

Împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a formulat contestaţie în anulare condamnatul A.

În cuprinsul cererii, contestatorul condamnat A. a învederat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de recurs nu a procedat la încetarea procesului penal pentru instigare la infracţiunea de furt calificat ca urmare a manifestării de voinţă a numitului B., în sensul că doreşte să se împace cu contestatorul din prezenta cauză, declaraţie ce a fost dată la 26 februarie 2014 în faţa Consulului General al României din Barcelona şi care se regăseşte la dosar.

În susţinerea cererii, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 aprilie 2015 pronunţată în prezenta cauză, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, fixându-se termen pentru judecarea în fond a contestaţiei în anulare la data de 12 iunie 2015.

Examinând contestaţia în anulare formulată, în raport cu criticile formulate şi în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit art. 231 alin. (1) C. pen., faptele ce constituie infracţiuni contra patrimoniului, săvârşite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către persoana care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduită de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 159 alin. (1) C. pen., împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar alin. (2) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în sarcina contestatorului condamnat A. s-a reţinut, între altele, săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 47 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpatul C. l-a instigat pe inculpatul D. să sustragă împreună cu E., în noaptea de 31 ianuarie 2010/01 februarie 2010, autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului B.

Contrar opiniei instanţei de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, din economia dispoziţiilor legale evocate anterior, rezultă că împăcarea, în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, este posibilă, aceasta fiind prevăzută expres, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 231 alin. (2) C. pen.

Având în vedere manifestarea de voinţă a inculpaţilor B. şi A. în sensul împăcării acestora, astfel cum rezultă din declaraţia de împăcare existentă la dosarul instanţei supreme şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a desfiinţat, în parte, decizia contestată, numai cu privire la inculpatul A. şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei decizii.