Annulment challenge for defective summons inadmissible where trial court’s assessment of proper service entered into res judicata.

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiţii de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestaţie în anulare, citare

C. proc. civ. din 1865, art. 98, art. 317 alin. (1) pct. 1

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,”hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii”, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când, deși au fost invocate în fața instanței de recurs, au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Considerentele instanţei de recurs asupra legalei citări a părţii în procedura de judecată, prezentate în practicaua deciziei pronunţate, intră în puterea lucrului judecat şi este exclus a fi reconsiderate în procedura contestaţiei în anulare, întrucât o reanalizare a procedurii de citare a părţii la data soluţionării recursului semnifică o reevaluare a corectitudinii concluziei instanţei de recurs cu privire la procedura de citare, aceasta transferând în competenţa acestei instanţe o soluţionare cu caracter devolutiv a cauzei, ceea ce nu este permis într-o procedură de retractare.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 906 din 24 martie 2015

Prin sentinţa civilă nr. 2611 din 24.05.2013, Tribunalul Sălaj, Secţia civilă, a respins ca vădit netemeinică cererea formulată de SCPA H.A., în calitate de reprezentantă a reclamantei Parohia Greco-Catolică O., în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Română O. şi, în baza art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a sancţionat societatea profesională de avocaţi cu o amendă procedurală în sumă de 200 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parohia Greco-Catolică O., care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 228/A/2013/11.12.2013.

Parohia Greco-Catolică O. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în tot, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei primei instanţe, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 3473 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică O. împotriva deciziei civile nr. 228/A/2013 din 11.12.2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care statuează că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii şi, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică O.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 17 februarie 2015, contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3473 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., contestatoarea Parohia Greco - Catolică O. a susţinut că, prin decizia atacată, recursul formulat a fost respins fără a fi fost judecat pe fond, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit dispoziţiilor legale, iar în această situaţie nu a avut cunoştinţă despre obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru.

În acest context, contestatoarea Parohia Greco - Catolică O. consideră că în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, ca şi cale extraordinară de atac a unei hotărâri irevocabile, motiv pentru care solicită admiterea contestaţiei şi rejudecarea recursului.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 9 martie 2015, intimata Parohia Ortodoxă O. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 16 martie 2015, contestatoarea Parohia Greco - Catolică O. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata Parohia Ortodoxă O. apreciind că motivele invocate de acesta sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte a respins contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestaţii în anulare, contestaţia în anulare de drept comun - art. 317 invocat în speţă - şi contestaţia în anulare specială, art. 318.

Contestatoarea Parohia Greco - Catolică O. şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: ”hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii”, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când deși au fost invocate în fața instanței de recurs au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Din analiza dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că:

Pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale este necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe calea apelului sau recursului şi, în măsura în care motivul a fost invocat în fața instanței de recurs, să fi fost respins din necesitatea efectuării unor verificări ale situației de fapt sau recursul să fi fost respins fără a fi fost judecat în fond.

Or, în cauză, se poate observa că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate evocate.

Astfel, verificând actele dosarului de recurs, se constată că pentru termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2014, contestatoarea a fost citată, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 38 dosar recurs la sediul procesual indicat prin cererea de recurs, iar odată ales acest sediu pentru comunicarea actelor de procedură era obligatoriu pentru instanţă. În cazul schimbării sediului pe parcursul derulării procesului, legiuitorul a reglementat expres şi obligaţiile părţii în cauză, conform art. 98 C. proc. civ.

Totodată, se reţine că, pentru termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, citarea recurentei-reclamante s-a făcut la sediul indicat de aceasta în declaraţia de recurs. De altfel, a fost dispusă o amânare intermediară pentru lipsă de procedură cu această parte la termenul din 26 septembrie 2014, iar la următorul termen de judecată s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.98 C. proc. civ., procedura de citare fiind considerată efectuată cu această parte.

Aplicarea dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ. semnifică evaluarea instanţei de recurs asupra legalei citări a părţii în procedura de judecată.

O reanalizare a procedurii de citare a părţii la data soluţionării recursului semnifică o reevaluare a corectitudinii concluziei instanţei de recurs cu privire la procedura de citare. Aceasta ar transfera în competenţa acestei instanţe o soluţionare cu caracter devolutiv a cauzei, ceea ce nu este permis într-o procedură de retractare.

Prin urmare, considerentele instanţei de recurs asupra legalei citări, prezentate în practicaua deciziei pronunţate la 7 noiembrie 2014 intră în puterea lucrului judecat şi este exclus a fi reconsiderate în procedura contestaţiei în anulare.

Astfel, pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare se impune ca procedura de citare să nu fie îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, iar în cazul de faţă cerinţele legii au fost îndeplinite de către instanţă, acestea nefiind respectate tocmai de către contestatoare.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Parohia Greco - Catolică O., care, în temeiul art. 274 din acelaşi cod, a fost obligată să-i achite intimatei Parohia Ortodoxă O. suma de 1400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţelor aflate la filele 26 şi 33 din dosar.