Fraud via Unfunded Payment Instruments: Intentional Deception Versus Alleged Knowledge of Insolvency

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 31 iulie 2000 Tribunalul Maramureș i-a condamnat pe inculpații:

- A.M. la 4 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicația art. 64 și art. 71 C. pen.

- G.L. la 3 ani și 4 luni închisoare, în baza art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 64 și art. 71 C. pen.

Inculpatul G.L. a fost obligat la 2.847.350 lei către partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare.

S-a constatat recuperat restul prejudiciului.

Inculpata A.M. a fost obligată la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar inculpatul G.L. a fost obligat la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în fapt, că inculpata A.M., administrator al SC D.C.I.E. SRL București, în luna decembrie 1998 a realizat o înțelegere comercială cu G.S., administrator la SC H.A. SRL Baia Mare în baza căreia prima prelua ordine de compensare RENEL în schimbul livrării unor produse petroliere.

Convenția s-a materializat la data de 9 decembrie 1998, când, în schimbul ordinelor de compensare, inculpata a emis fila C.E.C. cu data scadenței 10 ianuarie 1999 pentru suma de 760.813.370 lei, dată până la care, în principal prestația sa va consta în livrarea produselor petroliere și a unor îngrășăminte chimice.

Cum inculpata nu a livrat produsele promise, numitul G.S. a introdus spre decontare fila C.E.C. la B.T., fiind refuzată parțial la plată la data de 11 ianuarie 1999, întrucât inculpata nu avea în cont decât suma de 270.073 lei.

Sosit la București pentru lămurirea afacerii numitul G.S. a fost pus de către inculpata A.M. în legătură cu inculpatul G.L., administrator al SC A.C.T. SRL București și care, la rugămintea inculpatei, deși știa că nu are disponibil în cont, a emis o filă C.E.C. în favoarea SC H.A. SRL Baia Mare, pentru suma de 300.000.000 lei, la data de 5 februarie 1999, partea civilă constatând la 8 februarie 1999 că instrumentul de plată nu are acoperire în bancă.

Dat fiind acest incident inculpatul G.L. s-a aflat în interdicție bancară pe perioada 5 februarie 1999 – 3 martie 2000. Cu toate acestea, la data de 6 mai 1999 inculpatul G.L. a mai emis două bilete la ordin în favoarea aceleiași părți civile, pentru sumele de 100.000.000 lei, respectiv 50.000.000 lei, refuzate de bancă la 19 mai 1999 pentru lipsă disponibil.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata A.M. care, însă, prin cererea scrisă din 23 iulie 2001 a solicitat să se ia act de retragerea acestuia, inculpatul G.L., care a solicitat achitarea întrucât fila C.E.C. și biletele la ordin le-a emis, doar ca garanții, iar partea civilă cunoștea că nu are disponibil în cont și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei consecințelor deosebit de grave, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia, precum și partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare, care a solicitat obligarea inculpatei A.M. la despăgubirile civile datorate.

Prin decizia penală nr. 306 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj a luat act de retragerea apelului de către inculpata A.M., a admis apelurile declarate inculpatul G.L. și partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare și, examinând cauza și prin extindere conform art. 373 C. proc. pen. și în ce o privește pe inculpata A.M., a desființat sentința apelată, schimbând încadrarea juridică din art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpata A.M. la 2 ani și 8 luni închisoare, iar pe inculpatul G.L. la 2 ani închisoare.

A fost admisă și acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpata A.M., care a fost obligată la plata sumei de 411.124.930 lei despăgubiri civile.

A fost înlăturată obligarea inculpatului G.L. la 2.847.350 lei cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere precizările părții civile privind recuperarea în totalitate a prejudiciului.

Instanța de apel a reținut ca dovedită vinovăția inculpatului G.L. în comiterea infracțiunii de înșelăciune în condițiile art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., întrucât în raport de modificările aduse art. 146 C. pen., referitoare la înțelesul expresiei „consecințe deosebit de grave” nu mai este aplicabilă agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că inculpatul sus-numit, conform înțelegerii, a preluat datoria de 300.000.000 lei a inculpatei A.M., știind că nu o poate achita și pentru care a emis filă C.E.C. și mai apoi bilete la ordin, fără să dețină disponibil în cont.

Extinzând efectele apelului și pentru inculpata A.M., s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., reducându-se corespunzător pedepsele în considerarea circumstanțelor atenuante.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul G.L. care a solicitat casarea hotărârilor și pe fond, achitarea sa, întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv și anume latura subiectivă sub aspectul intenției calificate. În dezbaterea motivului de casare s-a susținut că partea civilă G.S. cunoștea că inculpatul nu are disponibil în cont, fiind de acord ca cele 2 bilete la ordin să reprezinte doar o garanție.

Asemenea, s-a arătat că inculpatul a fost prezentat părții civile, cu care nu a avut anterior afaceri, de către inculpata A.M., ca fiind un partener de afaceri serios și solvabil.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de casare invocat își găsește temeiul juridic în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt este corect reținută de instanțe și necontestată de către inculpat, stabilit fiind, astfel, că la rugămintea coinculpatei A.M. și cu acceptul numitului G.S., administratorul părții civile, inculpatul G.L. a preluat datoria pentru suma de 300.000.000 lei, asumându-și obligația plății acesteia.

Este, de asemenea, dovedit că inculpatul sus-numit, „partener de afaceri serios și solvabil” (note scrise inculpat în recurs), în executarea obligației de plată emis mai întâi o filă C.E.C. și apoi 2 bilete la ordin, fără să aibă în cont provizia necesară.

Fapta, astfel reținută, realizează toate condițiile prevăzute de art. 215 C. pen., partea civilă fiind indusă în eroare de către inculpat atunci când a acceptat preluarea debitului de către acesta.

Apărarea formulată de către inculpat, în sensul că partea civilă ar fi cunoscut că nu are disponibil în cont și că instrumentele de plată pe care le-a emis reprezentau doar garanții, nu este susținută de mijloacele de probă.

Nici din declarațiile date în cursul urmăririi penale, nici din cele din fața instanței, ale numitului G.S., nu rezultă a astfel de realitate.

Audiat la instanța de fond ca martor, G.S. a precizat că „pe inculpatul G.S. l-am cunoscut la sediul firmei inculpatei A.M. și nu s-au purtat nici un fel de discuții ce se va întâmpla, respectiv dacă suma de 300 milioane se va putea plăti sau nu „și, mai apoi, referitor la emiterea celor 2 bilete la ordin, că inculpatul G.S. „nu mi-a comunicat că nu are provizia necesară, acest lucru fiind cunoscut în momentul în care biletele mi-au fost restituite de bancă cu mențiunea lipsă disponibil”.

Aceeași concluzie se impune din faptul introducerii în bancă a filei C.E.C. și a celor două bilete la ordin, fiind lipsit de logică procedeul părții civile de a valorifica aceste instrumente de plată, dacă știa că nu există disponibil în contul bancar al inculpatului.

Precizarea ulterioară, scrisă, depusă de partea civilă în recurs la termenul din 3 aprilie 2002, în sensul că inculpatul a emis fila C.E.C. ca o garanție în numele firmei debitoare a inculpatei, reprezintă o revenire neexplicată asupra susținerilor anterioare și nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nici cu conținutul filei C.E.C. emisă de inculpat.

Față de cele ce preced, Curtea reține că în cauză instanțele de fond și apel au stabilit corect situația de fapt și au caracterizat legal faptele inculpatului ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu încadrarea juridică finală în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (4) C. pen.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Se va lua act că inculpatul G.L. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 306 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.