Robbery vs. embezzlement distinction based on driver's custodial duties; security guards assimilated to public officials for outrage

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 25 iunie 2003 Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului I.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64.

S-a luat act de declarația părții vătămate M.M.B. că nu se constituie ca parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul I.V. a fost angajat la SC O. SA, Direcția Agroalimentară, cu sediul în Băbeni, jud. Vâlcea și atribuții de serviciu transportarea de produse agroalimentare, în calitatea sa de conducător auto.

În ziua de 26 noiembrie 2002, acesta a efectuat mai multe transporturi la unitățile direcției agroalimentare.

S-a reținut că în ziua menționată, inculpatul a plecat din comuna Budești, pentru a transporta marfă în comuna Frănești și trebuia să se deplaseze pe ruta Râmnicu-Vâlcea – Râureni – Băbeni, însă nu a urmat acest traseu și s-a deplasat spre gara Govora, către comuna Mihăilești, în afara graficului pe care îl avea. Acesta a făcut deplasarea respectivă întrucât avea întâlnire cu fiul său I.D.V., la bariera C.F.R. Govora, pentru a-i da motorină.

Deoarece bariera de la gara C.F.R. era pusă, inculpatul a oprit autovehiculul, așteptând trecerea trenului, iar fiul său se afla pe aceeași parte cu el, însă cu spatele spre barieră.

La scurt timp a apărut și autoturismul pe care lucra patrula SC S.N. SRL Vâlcea. Agenții de pază au ca principală obligație potrivit contractului de prestări servicii, descoperirea persoanelor care, prin acțiunile lor, conduc la sustragerea de bunuri ce aparțin SC O. SA Râmnicu-Vâlcea.

Potrivit înțelegerii dintre inculpat și fiul său, acesta a luat din cabina autodubei două bidoane unul de 10 litri, iar altul de 20 litri, pe care le avusese pregătite și le-a transportat către dubă fiului său, introducându-le în cabina acesteia.

Această activitate a fost observată de către agenții de pază și, cunoscând că inculpatul este angajat la SC O. SA Râmnicu-Vâlcea, cei trei agenți s-au deplasat la autoduba fiului inculpatului, unde fusese transportată motorina, cu intenția de a o ridica.

Între timp, s-a ridicat bariera și inculpatul a pornit mașina și a trecut dincolo de calea ferată, însă văzând situația în care se află fiul său și intenția celor trei agenți de a-i ridica motorina, a oprit autoduba și s-a întors la mașina fiului său.

Inculpatul, văzând că fiul său este controlat, a luat o piatră din terasamentul căii ferate, cu care intenționa să-l lovească pe agentul de pază M.M.B. deși îi cunoștea pe aceștia, iar cei trei agenți, la rândul lor, și-au declarat identitatea.

Agentul de pază a barat lovitura inculpatului cu mâna dreaptă, însă i s-au produs alte leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale.

Pentru a-l imobiliza pe inculpat a fost necesară intervenția celor doi agenți, iar apoi au fost sesizate organele de poliție, care s-au deplasat la locul menționat.

Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut înțelegerea avută cu fiul său, arătând că această întâlnire a fost întâmplătoare.

S-a mai reținut că s-a făcut o verificare la stocul de motorină și s-a constatat că în rezervor trebuia să aibă cantitatea de 81,2 litri motorină.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I.V., solicitând admiterea acestuia și achitarea lui pentru infracțiunile de tâlhărie și ultraj, dată fiind calitatea agenților de pază, regulamentului de ordine interioară al societății, cum și atribuțiile acestora, în sensul că aceștia trebuiau să urmărească numai sustragerea de produse din incinta societății.

Prin decizia penală nr. 267/ A din 18 noiembrie 2003 Curtea de Apel Pitești, secția penală, a fost admis apelul declarat de inculpat.

A fost desființată în parte sentința și în consecință, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbată încadrarea juridică din art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., texte de lege din urmă în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lui, din infracțiunea de tâlhărie în cea de delapidare și din infracțiunea de ultraj, în ceea de lovire.

În susținerea acestor motive de recurs, inculpatul a arătat că acesta are calitatea de gestionar al carburanților ce îi sunt dați în exploatare, iar pe de altă parte, agenții de pază nu îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei modalități de executare a pedepsei, fără privare de libertate, respectiv a dispozițiilor art. 81 C. pen., ținându-se seama că are o stare de sănătate precară și este singurul întreținător al familiei.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de un amplu și judicios material probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică a faptelor și au aplicat pedepse just proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Cererea inculpatului prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de delapidare nu poate fi primită și urmează să fie respinsă.

Potrivit art. 211 C. pen., infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunilor, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Așadar, în conținutul complex al tâlhăriei, furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violenței sau a amenințării, ori a celorlalte mijloace indicate de lege constituie o activitate secundară, prin care activitatea principală se particularizează.

Între primul și cel de-al doilea component al elementului material există o relație de condiționare în sensul că infracțiunea de tâlhărie există numai atunci când violențele sunt săvârșite în scopul comiterii infracțiunii principale, furtul ori pentru ca făptuitorul să păstreze bunul sustras.

Pe de altă parte, infracțiunea de delapidare, conform art. 2151 C. pen., constă în însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Din fișa postului rezultă că inculpatul îndeplinea funcția de conducător auto în cadrul SC O. SA Râmnicu-Vâlcea, având ca atribuții de serviciu întreținerea și exploatarea mijlocului auto, care i-a fost repartizat și efectuarea transporturilor de mărfuri și persoana în numele și pe seama societății.

Ori, fapta șoferului de a sustrage carburanții ce i-au fost încredințați de unitate pentru funcționarea autovehiculului nu constituie infracțiune de delapidare, deoarece el nu avea atribuții de a primi, a păstra sau a elibera bunul.

Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că fapta inculpatului de a amenința și a exercita violențe asupra agenților de pază, pentru a păstra bunurile însușite, respectiv cele două bidoane cu motorină pe care le-a dus în cabina fiului său, I.D.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. și nu a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen.

Cu privire la susținerile inculpatului în sensul că instanțele au dat o încadrare juridică greșită a faptei reținută în sarcina lui în infracțiunea de ultraj și nu în infracțiunea de lovire, deoarece agenții de pază nu îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, nu sunt fondate și urmează să fie respinse.

Din examinarea actele dosarului, rezultă că cei trei agenți de pază, M.M.B., C.T.D. și O.G., sunt angajați ai SC S.N. SRL Râmnicu-Vâlcea, care funcționează conform Legii nr. 18/1996, cu avizul Inspectoratului General al Poliției și că între această societate și SC O. SA Râmnicu-Vâlcea a existat un contract de prestări servicii, prin care controlul să se exercite atât la porțile de acces, cât și pe traseele dintre subunitățile componente ale societății.

Cum cei trei agenți de pază sunt încadrați, cu contracte de muncă pe durată nedeterminată și sunt avizați de către Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea, iar în ziua de 26 noiembrie 2002, aceștia au fost planificați să exercite un asemenea control în schimbul, potrivit sarcinilor repartizate prin fișele de post, activitatea pe care o desfășoară, potrivit Legii nr. 18/1996, privind paza obiectivelor bunurilor și valorilor pe timpul exercitării serviciului sunt asimilați persoanelor, care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorităților publice.

Așadar, faptele inculpatului, care la data de 26 noiembrie 2002 a amenințat și a folosit violența asupra agențiilor de pază, pentru a păstra bunurile însușite, respectiv cele două bidoane cu motorină pe care le-a dus în cabina auto vehiculului fiului său, I.D.V. și că a agresat agentul de pază întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată și ultraj și nu pe cele ale infracțiunilor de delapidare și lovire.

În consecință, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au dat o corectă încadrare juridică a faptelor comise de inculpați, neexistând motive pentru schimbarea acestora în sensul solicitat de acesta, urmând ca cererile sale formulate în acest sens să fie respinse ca nefondate.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că instanțele au ținut seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii, dar și, de datele ce caracterizează persoana lui, care a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor și se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

De altfel, pedeapsa aplicată de un an și 6 luni închisoare se încadrează în limitele legale prevăzute de textele de lege incriminatoare, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției lui în comunitate și prevenția general, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul I.V. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V., împotriva deciziei penale nr. 267/ A din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2004.