Tort claim for property damage: interruption of statute of limitations via implied debt acknowledgment in conciliation proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as manifestly unfounded, upholding the Court of Appeal's decision that reversed the lower court's dismissal and remanded the case for retrial. The dispute concerned a claim for damages totaling 796,531 RON arising from the collapse of a crane that damaged tram cars, with the central issue being whether the statute of limitations had expired before the lawsuit was filed. The trial court had initially dismissed the claim as prescribed, arguing no interruption or suspension occurred; however, the appellate court found that the defendant's statements in a 2011 conciliation minutes—requesting clarifications on invoices and proposing an installment plan—constituted an unequivocal acknowledgment of the claim. Relying on Article 16(1)(a) of Decree No. 167/1958 and Article 1865(3) of the Civil Code, the Supreme Court held that such an implicit admission by the debtor effectively interrupted the statute of limitations, thereby sustaining the lower appellate ruling that the action was timely filed.
Legislator headnote
AI generatedart. 480 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 1865 pct. 3 C. civ; Tort claim for property damage: interruption of statute of limitations via implied debt acknowledgment in conciliation proceedings: Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta R.A.T.B. a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 796.531 RON reprezentând contravaloarea nerecuperată a prejudiciului suferit de R.A.T.B. ca urmare a avarierii vagoanelor de tramvai şi a dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a debitului principal.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 595 din data de 12 februarie 2014, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamanta R.A.T.B. ca prescrisă, cu motivarea că termenul de prescripţie extinctivă s-a împlinit anterior introducerii acţiunii, iar, în speţă, nu este incidenţă nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului acestui termen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 560 de la 9 iulie 2014, a admis apelul declarat de reclamanta R.A.T.B., a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că pârâta a recunoscut încă, de la data producerii evenimentului, că macaraua se află în proprietatea sa, respectiv că prejudiciul a fost determinat de prăbuşirea acesteia, astfel încât acţiunea a fost introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., invocând drept motiv de nelegalitate art. 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a arătat că punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal de conciliere încheiat la data de 8 decembrie 2011 nu reprezintă o recunoaştere în sensul art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, aceasta trebuind să fie neîndoielnică.
Analizând recursul formulat, prin prima motivelor de recurs invocate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Această cauză de întrerupere este prevăzută şi de art. 1865 pct. 3 C. civ. în formula „prin recunoaşterea de către debitor a dreptului celui în contra cărui prescrie”.
Recunoaşterea la care se referă textele anterior menţionate trebuie să fie neîndoielnică, dar poate fi atât expresă, cât şi tacită.
Cu ocazia încheierii procesului-verbal de conciliere directă din data de 8 decembrie 2011 pârâta a solicitat lămuriri cu privire la modul de întocmire a devizelor şi a precizat că va prezenta o propunere de eşalonare a plăţilor, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.
Aşadar, manifestarea de voinţă a pârâtei consemnată în procesul-verbal anterior menţionat este voluntară şi neîndoielnică, fiind de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripţiei dreptului material la acţiune, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
În aceste condiţii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a stabilit, în mod just, situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, astfel încât recursul este vădit nefondat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca vădit nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 560 de la 9 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca vădit nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 560 de la 9 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.