Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Galați holds jurisdiction over fiscal execution challenge.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3177/91/2014 din 10 decembrie 2014, reclamanta A.P.D.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.A.D.R., pe calea contestaţiei la executare, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă de către pârâtă. Totodată, reclamanta a solicitat, prin ordonanţă preşedintială, măsura provizorie de suspendare a executării prin poprire a conturilor X, Y şi Z.

În motivarea contestaţiei, reclamanta a învederat instanţei, în esenţă, următoarele:

În fapt, A.P.D.L. a fost înregistrată în anul 2008 în S.E.A.P. întrucât a derulat programe cu finanţare publică, fiind obligată să achiziţioneze 20% din materiale prin acest sistem electronic, în condiţiile în care înregistrarea şi accesul erau gratuite în baza H.G. nr. 1660/2006.

În 2009 a fost emisă H.G. nr. 370/2009 care instituie un tarif de acces autorităţilor contractante. Deşi în 2009 A.P.D.L. nu a mai avut calitate de autoritate contractantă, A.S.S.I. a emis decizia de impunere mai sus indicată care în 2014 a devenit titlu executoriu în dosarul de executare din 3 noiembrie 2014.

Decizia din 3 noiembrie 2009 nu a putut fi contestată întrucât nu a fost comunicată şi chiar dacă ar fi fost comunicată aceasta nu cuprindea elementele de bază pentru a putea fi contestată. Aşa fiind, somaţia de plată din anul 2014 emisă în dosarul de executare de către A.A.D.R. este nelegală deoarece are la bază un titlu executoriu lovit de nulitate absolută potrivit art. 46 şi art. 141 C. proc. fisc.

Pentru motivele expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea titlului executoriu din 3 noiembrie 2009 şi pe cale de consecinţă şi a procesului-verbal de stabilire a obligaţiilor accesorii din 3 noiembrie 2014, precum şi anularea tuturor actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu din 3 noiembrie 2014.

În baza art. 997 C. proc. civ. şi art. 149 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanţe preşedinţiale pentru suspendarea executării prin poprire pentru sumele ce intră în conturile indicate în petitul acţiunii, arătând că A.P.D.L. derulează prin aceste conturi programe cu persoane defavorizate, iar blocarea conturilor duce la imposibilitatea distribuirii ajutoarelor către aceste persoane.

Pârâta A.A.D.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vrancea, excepţia tardivităţii acţiunii în anularea deciziei din 3 noiembrie 2009 şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 7/2015 din 21 ianuarie 2015 Tribunalul Vrancea, secţia a ll-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinând în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta ar fi instanţa competentă să soluţioneze actele administrativ fiscale emise de A.A.D.R. faţă de calitatea acesteia de organ al administraţiei publice centrale.

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46/2015 din 12 februarie 2015 a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, la Judecătoria Focşani, judecătoria de la sediul debitoarei, reţinând că în speţă în raport de obiectul acţiunii, contestaţie la executare, competenţa de soluţionare în fond nu poate fi a unei instanţe de contencios administrativ, ci a instanţei de executare, cu atât mai mult cu cât executarea a debutat prin instituirea popririi pe conturile reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 713 din acelaşi cod.

Judecătoria Focşani, secţia civilă, prin sentinţa civilă-litigii cu profesioniştii din 21 mai 2015 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Focşani şi Curtea de Apel Galaţi, şi a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, având ca obiect contestaţia la executare.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Galaţi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, având caracter absolut.

Normele de competenţă materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

În cauză, cererea de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând şi anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă de către pârâta A.A.D.R. Bucureşti.

Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că pentru soluţionarea capătului de cerere privind anularea deciziei din 3 august 2009 competentă material şi teritorial este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât actul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

În respectarea principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanţa de judecată trebuie să respecte limitele învestirii sale.

Astfel fiind, cum reclamanta a calificat decizia din 3 august 2009 ca având natura unui act administrativ şi şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa în soluţionarea cauzei revine instanţei de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se dispune altfel.

Totodată, este de reţinut că pârâta A.A.D.R. Bucureşti este organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică.

Faţă de considerentele anterior expuse Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.